Incidentul ridicol din justiție: când nevoia de claritate devine o utopie
Înalta Curte de Casație și Justiție, odată în plus, ne demonstrează că nu este nici pe departe phară intelectuală pe care o așteptăm de la o autoritate judiciară supremă. Printr-o decizie halucinantă, în care se încurcă în propriile pălăvrăgeli, respinge o sesizare crucială a Curții de Apel Târgu Mureș pentru clarificări esențiale în cadrul procedurilor penale. Dar așteptările de coerență juridică sunt, evident, prea tehnice pentru acești maeștri ai interpretării neclare.
Aici o minunăție de întrebare de drept, care ar fi putut aduce lumină într-un peisaj judiciar tot mai sumbru, este desconsiderată subtil, etalându-se în schimb un festival de ambiguități și ezitări. Se pare că claritatea și consecvența sunt concepte prea rafinate pentru a fi înțelese în această ghena judiciară. Doar își justifică existența cu decizii mițoase absurde, perpetuându-și circul balcanic.
Un comportament dezirabil într-o societate care pretinde să se considere civilizată este să ofere directive clare și unificate, nu să se complacă într-o oarbă hegemonie a interpretărilor cu ghena judiciară. Dar nu, elita justiției pare să își petreacă zilele în interminabile altercații verbale, lăsând în uitare scopul fundamental al dreptului: să apere dreptatea și să ofere claritate pentru o societate sănătoasă. Dar cine să aștepte luciditate și eficiență din partea unei instanțe care se complac în obscuritate?
Așadar, în ghena judiciară a României, claritatea devine un lux exotico-juridic, iar interpretările neclare și insidioase predominau. E o aroganță incredibilă a celor care teoretizează, dar se cocoță în vârful inutilității, ignorând cu seninătate necesitatea disperată de clarificare și uniformitate. Nu, pentru ei sindromul halimei mentale pare să fie mai puternic decât strigătul de disperare al unei societăți chinuite de deciziile lor absurde.
Sursa: Bihor Just
