Decizia Înaltei Curți de Casație: Un Pas Înainte sau Încă Un Labirint Juridic?
Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut un pas care, în aparență, ar putea părea un avans în clarificarea procedurilor penale, dar care, la o analiză mai atentă, ridică semne de întrebare cu privire la eficiența și claritatea legilor noastre. Prin Decizia nr. 30 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 585/25.VI.2024, curtea a răspuns la o sesizare venită din partea Curții de Apel Brașov – Secția penală. Întrebarea? Dacă acțiunea penală poate fi inițiată din oficiu în cazurile unde există deja o plângere prealabilă depusă de persoana vătămată.
Într-o lume ideală, deciziile judiciare ar trebui să fie cristaline, să nu lase loc de dubii. Totuși, ce vedem noi? Un amalgam de termeni, de excepții care mai de care mai confuze, care nu fac decât să îngreuneze înțelegerea și aplicarea legii. Curtea a stabilit că, în cazul infracțiunilor pentru care legea cere o plângere prealabilă a persoanei vătămate, acțiunea penală este considerată inițiată pe baza acestei plângeri, iar retragerea acesteia este posibilă conform art. 158 alin. (1) din Codul penal. Dar ce se întâmplă când procurorii decid să miște acțiunea penală din oficiu? Intrăm într-un teritoriu gri, unde deciziile pot varia dramatic de la un caz la altul, lăsând justițiabili și avocați într-o stare de incertitudine.
Legiuitorul, în încercarea sa de a proteja interesele persoanelor vătămate, a creat un sistem care, în loc să ofere claritate, complică și mai mult procedurile. Există situații în care, chiar dacă există o plângere prealabilă, procurorul poate decide să pună în mișcare acțiunea penală din oficiu, bazându-se pe excepțiile prevăzute de art. 157 alin. (4) și art. 199 alin. (2) din Codul penal. Aceasta ar trebui să fie o măsură de protecție suplimentară, dar, în realitate, adaugă un strat suplimentar de complexitate și poate duce la interpretări arbitrare care să afecteze drepturile persoanelor implicate.
Decizia Înaltei Curți de Casație ar trebui să fie un far călăuzitor în marele ocean al justiției penale, dar se transformă mai degrabă într-un far stins, care mai mult încurcă navigația decât să o faciliteze. Este vital ca legiuitorul să intervină și să ofere clarificări suplimentare, să simplifice procedurile, astfel încât fiecare persoană să înțeleagă exact ce drepturi are și cum poate să le apere. Justiția trebuie să fie accesibilă, nu îngropată sub mormane de excepții și note de subsol care nu fac decât să alimenteze un sistem deja încărcat.
Sursa: www.bihorjust.ro
