Competența materială de soluționare a acțiunii
Divergențele de jurisprudență vizează următoarea ipoteză: prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate caracterul ilicit al faptei săvârșite de pârât, constând în proferarea unor afirmații defăimătoare la adresa reclamantului cu prilejul unor materiale publicate în presă, și să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin afirmațiile defăimătoare. Potrivit unei prime orientări jurisprudențiale, cererea de constatare a caracterului ilicit al faptei nu ar putea fi calificată ca reprezentând un capăt de cerere distinct, având natura juridică a acțiunii în constatare, ci reprezintă doar o etapă a raționamentului juridic parcurs de instanțe în verificarea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale.
Posibilitatea cumulului mijloacelor de apărare
Din analiza art. 253 C. civ. rezultă că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cumula mijloacele de apărare prevăzute de art. 1 lit. a)-c) cu cele menționate la alin. (3) și (4). Interpretarea gramaticală a textului susține, în mod neechivoc, ideea caracterul cumulativ al mijloacelor de apărare prevăzute de alin. (1), (3) și (4).
Competența materială de soluționare a acestei acțiuni
Cererea de constatare a caracterului ilicit al faptei, constituind o acțiune privind apărarea unui drept nepatrimonial, va fi de competența tribunalului, fiind o cerere nepatrimonială, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Nu se poate susține competența judecătoriei, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., întrucât nu este în discuție o cerere privind obligație de a face sau a nu face, ci o acțiune în constatare. În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că cererea de constatare a caracterului ilicit al faptei săvârșite, întemeiată pe art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ., constituie un capăt de cerere distinct de cel privind obligarea autorului faptei prejudiciabile la acordarea reparației patrimoniale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat, întemeiată pe art. 253 alin. (4) C. civ.
