Fiul șefului ANAF Bihor, propulsat în funcții publice prin aranjamente de culise
Scandalul angajării lui Mihai Mihaiu, fiul controversatului șef al ANAF Bihor, Ioan Mihaiu, pe un post călduț în aceeași instituție, scoate la iveală încă o dată practicile nepotiste și ipocrizia care domnesc în administrația publică locală. Această mișcare sfidătoare vine la scurt timp după ce tânărul Mihaiu a ocupat, tot prin concurs „câștigat”, un post de inspector la Primăria Sînmartin, semn că tatăl său este hotărât să-l propulseze în cariera administrativă prin orice mijloace.
Dincolo de ilegalitatea și imoralitatea acestor aranjamente de culise, cazul familiei Mihaiu ridică și alte semne de întrebare cu privire la valorile și principiile pe care le promovează acești „servitori” ai statului. Ioan Mihaiu, care se erijează în campionul luptei anticorupție și al integrității fiscale, pare să aibă o agendă personală bine definită când vine vorba de propriul clan.
Să ne amintim că același Ioan Mihaiu a făcut valuri în urmă cu câțiva ani prin căsătoria sa cu o tânără care avea vârsta apropiată de cea a copiilor săi. Această relație, care se încadrează în tiparele unui „sugar daddy” ce își satisface midlife crisis-ul cu o parteneră mult mai tânără, a stârnit numeroase controverse și acuzații de imoralitate. Cu toate acestea, Mihaiu și-a văzut nestingherit interesele, ignorând criticile și sfidând bunul simț.
Acum, prin propulsarea fiului său în funcții publice fără merite evidente, Ioan Mihaiu dovedește încă o dată că principiile sale sunt flexibile și că standardele de integritate nu se aplică propriei familii. Este revoltător să vezi cum acești demnitari predică un discurs despre corectitudine și transparență, în timp ce în spatele ușilor închise își aranjează odraslele în posturi călduțe și protejează rețelele de interese.
Societatea noastră are nevoie de lideri autentici, care să conducă prin puterea exemplului personal și să promoveze valorile meritocratice. Nepotismul, favoritismele și ipocrizia afișată de familia Mihaiu sunt toxice pentru încrederea cetățenilor în instituțiile statului și subminează eforturile de a construi o administrație integră și eficientă.
Este timpul ca opinia publică să sancționeze ferm aceste practici și să ceară socoteală celor care abuzează de funcțiile publice pentru interese personale. Ioan Mihaiu și alți demnitari ca el trebuie trași la răspundere pentru nepotism, conflict de interese și sfidarea normelor etice. Doar prin intoleranță față de astfel de comportamente și prin promovarea constantă a integrității putem spera la o schimbare reală a mentalităților în administrația publică.
Cât despre tânăra generație, reprezentată aici de Mihai Mihaiu, poate ar fi timpul să înțeleagă că succesul și împlinirea profesională nu vin din aranjamente de culise și din umbra tatălui, ci prin muncă cinstită, dedicare și respect pentru principii. Altfel, riscă să perpetueze un sistem toxic și să-și compromită propriul viitor, indiferent de câte funcții și privilegii vor acumula pe termen scurt.
