Psihologia zilelor noastre: a fi ascultat contează mai mult decât credem

A fi ascultat contează mai mult decât credem

În relațiile apropiate, felul în care răspundem atunci când cineva își împărtășește dificultățile poate influența cât de înțeles se simte și cât de dispus va fi să vorbească din nou. Ascultarea presupune atenție, disponibilitatea de a înțelege experiența celuilalt și capacitatea de a rămâne prezent chiar și atunci când nu avem imediat o soluție.

De ce ne grăbim să oferim soluții

Există conversații în care cineva încearcă să povestească o problemă de la serviciu, o dificultate din familie sau o perioadă în care se simte copleșit. Înainte să termine, interlocutorul îi oferă deja un sfat sau îi amintește că și alți oameni trec prin situații asemănătoare. Intenția poate fi bună, însă persoana care a început să vorbească poate rămâne cu sentimentul că experiența sa nu a fost înțeleasă până la capăt.

Atunci când cineva apropiat suferă, este firesc să vrem să facem ceva. Un sfat sau o explicație ne pot da sentimentul că am contribuit la rezolvarea situației. Pentru persoana care vorbește, însă, problema poate avea nevoie mai întâi de timp, clarificare și spațiu pentru exprimarea emoțiilor. În familie, această diferență apare frecvent între generații, iar la serviciu o persoană care vorbește despre suprasolicitare poate primi îndemnuri să își organizeze mai bine timpul, deși ar avea nevoie și ca dificultatea sa să fie recunoscută.

Ce arată cercetările despre receptivitate

Cercetările despre receptivitatea interpersonală arată că sentimentul de a fi înțeles, luat în serios și tratat cu grijă este important pentru apropierea dintre oameni. În literatura de specialitate, acest fenomen este studiat prin conceptul de perceived responsiveness, care descrie măsura în care o persoană percepe răspunsul celuilalt ca fiind atent la propriile gânduri, nevoi și experiențe. Contează, așadar, și felul în care este recepționat răspunsul, nu doar intenția celui care ascultă.

Mai există și tendința de a compara experiențele. Atunci când spunem că lucrurile puteau fi mai grave sau că am trecut și noi prin ceva asemănător, încercăm uneori să oferim perspectivă și încurajare. Efectul poate fi însă acela că problema celuilalt pare micșorată. Experiențele personale pot facilita apropierea atunci când sunt împărtășite cu atenție, dar pot ocupa prea mult spațiu atunci când mută conversația de la persoana care are nevoie să vorbească la cea care răspunde.

Cum construim conversații în care ne simțim înțeleși

O conversație în care cineva se simte ascultat începe cu disponibilitatea de a acorda atenție. Înseamnă să lăsăm persoana să își termine ideea, să observăm ce pare important pentru ea și să nu ne grăbim să formulăm o concluzie. Uneori, întrebările simple despre ceea ce a fost cel mai dificil pot ajuta mai mult decât o succesiune de recomandări. Este important și felul în care răspundem la emoțiile exprimate: recunoașterea tristeții, a dezamăgirii, a fricii sau a frustrării poate contribui la sentimentul că experiența este luată în serios. Această recunoaștere nu presupune că trebuie să aprobăm fiecare interpretare sau decizie a celuilalt.

Nici ascultarea nu presupune să renunțăm la propriile limite. Putem fi disponibili pentru o conversație și, totodată, să recunoaștem când suntem prea obosiți pentru a oferi atenția necesară. Putem spune că avem nevoie de un moment mai potrivit și putem reveni ulterior la discuție. În relațiile sănătoase, sprijinul se construiește prin disponibilitate și reciprocitate, fără ca o singură persoană să fie obligată să preia permanent toate dificultățile celuilalt.

Există situații în care conversațiile cu familia sau prietenii nu sunt suficiente pentru a gestiona o suferință persistentă. Dacă dificultățile emoționale afectează somnul, activitatea profesională, relațiile sau funcționarea de zi cu zi, sprijinul unui specialist în sănătate mintală poate ajuta la clarificarea problemei și la identificarea unor modalități adecvate de gestionare.

Un exercițiu simplu pentru conversațiile viitoare

La următoarea conversație în care cineva ne împărtășește o dificultate, să amânăm puțin oferirea unui sfat. Să încercăm mai întâi să înțelegem ce a fost cel mai greu pentru acea persoană și ce fel de sprijin i-ar fi util. Uneori, putem întreba direct dacă își dorește să găsim împreună o soluție sau dacă are nevoie, pentru început, să vorbească. Felul în care ascultăm influențează disponibilitatea celorlalți de a-și împărtăși experiențele cu noi, iar atenția și recunoașterea emoțiilor pot contribui la relații în care oamenii se simt suficient de în siguranță pentru a vorbi despre ceea ce îi preocupă.