Declinul Brutal al Meșteșugului Vărăritului în Crișul Negru
Într-o eră dominată de tehnologie și industrializare, un meșteșug străvechi se zbate să supraviețuiască în umbra uitării. Vărăritul, odată coloana vertebrală a multor comunități rurale din zona Crișului Negru, este acum pe cale de dispariție, victimă a modernizării și a indiferenței crunte a pieței. Documentele istorice ne amintesc că, încă din 1733, locuitorii din Cărpinet și Ponoarele erau renumiți pentru abilitatea lor de a arde varul, o practică vitală pentru construcții și agricultură. Totuși, gloria de altădată a acestui meșteșug pare acum doar o amintire palidă.
O Luptă Pierdută cu Modernitatea?
Primarul Gheorghe Ienciu, reflectând asupra situației actuale, subliniază un adevăr dureros: chiar și cu sprijin financiar european, revitalizarea vărăritului este o bătălie pierdută din start. Nu există piață pentru var, nu există cerere. Tradițiile și legăturile ancestrale nu pot concura cu realitățile economice brutale. Tinerii din Cărpinet, deși crescuți în familii de vărari, se văd forțați să abandoneze moștenirea strămoșilor pentru a căuta mijloace de subzistență mai profitabile. Este o pierdere culturală imensă, dar, în același timp, o reflectare a unei societăți care valorizează profitul în detrimentul patrimoniului.
Ultimii Gardieni ai Tradiției
Raul Cotuna, un tânăr pasionat de conservarea patrimoniului cultural, ne aduce în atenție povestea lui baciu Aurel, unul dintre ultimii vărari tradiționali. La venerabila vârstă de aproape 70 de ani, Aurel continuă să ardă varul, deși recunoaște că este o muncă extenuantă și prost plătită. Varnița lui se aprinde doar o dată pe an, un ritm mult diminuat față de frecvența de altădată. Întâlnirea cu Aurel nu este doar o lecție de istorie, ci și un semnal de alarmă despre cum valorile și meșteșugurile noastre se pot pierde în neant.
Este tragic să vedem cum un meșteșug atât de înrădăcinat în istoria și cultura unei regiuni se stinge sub greutatea neglijenței și a globalizării. Vărăritul nu este doar o tehnică de a face var, ci o artă care a modelat peisajul și comunitățile din Crișul Negru timp de secole. Pierderea acestui meșteșug nu înseamnă doar dispariția unui mod de a produce var, ci eroziunea unei identități culturale care a definit această regiune.
Sursa: bihorjust.ro
