Confidențialitatea: O Glumă Proastă în Era Digitală
Când „Protecția” Datelor Se Transformă în Circ Balcanic
Într-un ton mai mult decât critic, haideți să fim sinceri: confidențialitatea noastră e pe butuci, iar cei ce pretind că o protejează sunt mai degrabă în rolul de gropari decât de salvatori. Ne inundă cu fraze mieroase despre cum „confidențialitatea Dvs. este importantă pentru noi”, în timp ce cu mâna stângă, sub masă, vând informațiile noastre personale la pachet, ca pe niște halva la bazar. Folosirea tehnologiei – modulele cookie, o fițuică digitală inofensivă, nu-i așa? – și procesarea datelor personale sunt transformate într-un act de prestidigitație, unde tu, naivul spectator, ești invitat să crezi că totul este în regulă și că interesele tale sunt pe primul loc.
Ah, și ce frumos sună: „personalizarea anunțurilor și conținutului în funcție de interesele dvs.”. Traducere? „Te-am profilat atât de bine încât știm ce vrei înainte să știi tu însuți”. E o morișcă de abuzuri, unde eficiența nu se măsoară în protejarea datelor tale, ci în cât de eficient pot fi ele exploatate. Și apoi vin și te roagă cu o față cât se poate de serioasă: „Dă-ne consimțământul tău”. Ironie supremă, nu credeți? Te poți „răzgândi” oricând, zic ei. Ca și cum accesul la setările de confidențialitate ar fi vreodată pe deplin înțeles de muritorii de rând sau pur și simplu, accesibil.
Deci, dragi tovarăși în suferință digitală, ce ne rămâne de făcut? Să privim cum ultimele rămășițe ale intimității noastre sunt vândute la licitație în halima aceasta digitală? Să zâmbim și să acceptăm că în era informației, confidențialitatea este doar o iluzie, un vis frumos pe care corporațiile l-au vândut mai repede decât un foc de paie? Ei bine, poate că nu putem opri mașinăria, dar putem să o facem mai puțin eficientă. Să fim neprevăzibili, să folosim adblockere, să ne schimbăm obiceiurile online. Să le arătăm că, deși ne tratează ca pe niște cifre absolute, noi suntem încă oameni, imprevizibili și incapabili de a fi încadrați complet în algoritmi.
