Profitul contabil nu este identic cu profitul impozabil. Ce ajustări se fac la calculul impozitului pe profit
O companie care înregistrează profit în contabilitate nu plătește automat impozit pentru întreaga sumă raportată. La stabilirea taxei datorate statului, calculul pornește de la rezultatul contabil, dar acesta este ajustat potrivit regulilor fiscale privind veniturile neimpozabile, cheltuielile deductibile și cele care nu pot fi luate în calcul.
Aceste diferențe pot fi semnificative pentru firmele care aplică impozitul pe profit. Ajustările sunt reflectate inclusiv în Declarația 101 privind impozitul pe profit, unde veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile sunt evidențiate separat.
Venituri care nu intră în baza de impozitare
Există mai multe categorii de venituri care nu sunt luate în calcul la stabilirea rezultatului fiscal, în condițiile prevăzute de lege. Printre acestea se pot regăsi anumite dividende primite de o societate, venituri rezultate din anularea unor cheltuieli pentru care deducerea nu a fost permisă și alte venituri pentru care Codul fiscal prevede un regim special.
În 2026, printre veniturile tratate ca neimpozabile se numără și anumite sume rezultate din aplicarea creditului fiscal pentru cercetare-dezvoltare, precum și bonificația acordată pentru plata la timp a impozitului pe profit, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.
Confuzia frecventă legată de cheltuieli
Una dintre cele mai frecvente confuzii este aceea că orice cheltuială înregistrată în contabilitate reduce automat impozitul pe profit. În realitate, unele costuri sunt deductibile integral, altele doar în anumite limite, iar unele sunt complet nedeductibile.
De exemplu, cheltuielile de protocol beneficiază de deductibilitate în limita stabilită de legislația fiscală. Pentru partea care depășește plafonul, firma nu poate reduce rezultatul fiscal.
Un regim special există și pentru anumite cheltuieli legate de autoturisme. Dacă vehiculul nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice, deductibilitatea unor costuri poate fi limitată. În practică, ANAF a identificat în controalele fiscale și situații în care contribuabilii au dedus cheltuieli pentru autoturisme fără ca acestea să fie utilizate exclusiv în scopul activității economice.
Cheltuielile de sediu și recuperarea pierderilor fiscale
Cheltuielile aferente sediului social trebuie, la rândul lor, analizate în funcție de modul în care este folosit spațiul. În cazul unui sediu aflat într-o clădire de locuințe și care nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică, anumite cheltuieli, inclusiv amortizarea, pot avea deductibilitate limitată. Situația este diferită dacă spațiul este folosit exclusiv pentru desfășurarea activității.
Firmele care au raportat pierderi fiscale le pot recupera din profiturile viitoare, însă există limite. Pentru pierderile fiscale anuale înregistrate începând cu 2024, recuperarea se face într-o perioadă de cinci ani consecutivi și în limita a 70% din profitul impozabil realizat în fiecare an.
Prin urmare, pentru stabilirea corectă a impozitului pe profit, companiile trebuie să facă diferența între ceea ce apare în contabilitate și ceea ce este recunoscut fiscal. O cheltuială poate fi perfect justificată contabil, dar să nu poată fi dedusă la calculul taxei. În același timp, anumite venituri sau facilități fiscale pot reduce suma asupra căreia se aplică impozitarea. Pentru firme, verificarea încadrării fiscale a fiecărei categorii de venit și cheltuială este esențială, mai ales în condițiile modificărilor fiscale aplicabile în 2026.