Din conținutul adresei Curții de Apel Brașov rezultă că, problema de drept a apărut în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe
Într-o primă orientare, s-a apreciat că, în raport de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, toate litigiile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, cât și cele privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, art. 53 alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016 fiind abrogat implicit, integral, conform art. V alin. (2) din Legea nr. 208/2022.
În a doua opinie s-a reținut că în situația în care rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică se solicită din motive independente de autoritatea contractantă – respectiv în situația în care calitatea de reclamant aparține autorității contractante – cauzele sunt de competența secției civile a tribunalului.
Potrivit Raportului comun asupra proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016, aprobat de Comisia pentru industrii și servicii și de Comisia juridice, de disciplină și imunități spre dezbatere pe fond, se argumentează modificarea legislativă.
Dincolo de aspectele legate de respectarea principiului bicameralismului, care au fost supuse deja controlului Curții Constituționale, se poate stabili cu certitudine că intenția legiuitorului a fost de reglementare unitară a tuturor procedurilor de remedii prevăzute de Legea nr.101/2016 în favoarea completurilor specializate ale instanțelor de contencios administrativ.
În concordanță cu opiniile exprimate în acest sens, formatorii INM sunt de acord că prin norma tranzitorie legiuitorul a exclus de sub incidența modificărilor și completărilor aduse Legilor nr.98 – 100/2016 doar aspectele vizând procedurile de atribuire, spre a nu interfera în desfășurarea procedurilor de atribuire aflate în curs, dar nu și aspectele vizând procesele, a căror reglementare din perspectivă temporală se va determina în acord cu dispozițiile art.24 Cod procedură civilă, potrivit căruia „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”
Așadar, competența materială a instanței este cea prevăzută de lege la data sesizării, astfel încât, în situația în care, reclamantul s-a adresat instanței anterior datei de 10.09.2022, data intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022, în toate cazurile, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Sursa: Bihor Just
