Dezbaterea Fierbinte: Cheltuielile Procesuale în Cazurile de Interdicție
Într-o societate care se pretinde a fi civilizată, justiția ar trebui să fie un pilon de nedezmințit, dar realitatea juridică din România continuă să ne uimească. Recent, în cadrul Întâlnirii președinților de secție civilă, s-a discutat o problemă care arde sub pielea oricărui cetățean cu simțul dreptății: cine plătește onorariul avocatului din oficiu în procesele de reexaminare a măsurilor de interdicție judecătorească?
Opiniile sunt divizate, dar haideți să fim serioși, de ce ar trebui să fie o dezbatere aici? Statul, în toată splendoarea sa de gardian al legilor și protector al cetățenilor săi, ar trebui să suporte aceste cheltuieli fără crâcnire. Articolul 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă este clar ca lumina zilei: asistența judiciară este obligatorie și esențială. Dar nu, se pare că trebuie să ne întrebăm și să dezbatem evidentul.
Pe de o parte, avem opinia conform căreia statul ar trebui să plătească onorariul avocatului din oficiu, indiferent de rezultatul procesului. Acest lucru se bazează pe faptul că, în cazurile de reexaminare a interdicției judecătorești, nu există un câștigător sau un pierzător clar, ci doar aplicarea justiției. Pe de altă parte, unii ar sugera că aceste cheltuieli ar trebui să cadă sub incidența art. 18 sau art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, complicând inutil situația.
Este oare drept ca persoanele vulnerabile, care sunt subiectul acestor procese de interdicție, să fie încă o dată victimizate de sistem prin neglijarea drepturilor lor la un proces echitabil? Asistența juridică nu este doar un serviciu, este un drept fundamental într-un stat care se respectă. Iar în cazurile de interdicție, când sunt în joc drepturile celor mai vulnerabili membri ai societății noastre, statul ar trebui să fie primul care să se asigure că justiția este accesibilă.
În concluzie, nu ar trebui să fie loc de „opinii” când vine vorba de drepturile fundamentale. Statul trebuie să își asume responsabilitatea și să suporte cheltuielile pentru onorariile avocaților din oficiu, garantând astfel că nicio persoană, indiferent de situația sa, nu este lăsată în afara sistemului de justiție. Este o obligație morală și legală, iar faptul că aceasta este încă subiect de discuție arată cât de departe suntem de a fi o societate cu adevărat justă și egală.
