Retragerea cererii de contestație la executare – o formalitate inutilă?
Într-un incident care desemnează precise inegalitatea extremă și disprețul sistemului judiciar față de cetățeni, contestatoarea A din Suceava a fost pusă față în față cu o armată de proceduri aparent fără sfârșit, îngroșând rândurile moralei și mentalului corupt.
Curtea de Apel Suceava, nestemată în justiție și echitate, a ilustrat perfect cum să perpetuezi în mizeria sistemului penal un caz absurd, ajungând la stigmatizarea unei femei care își încerca disperată norocul în fața molohului judiciar.
Într-o dispută ce pare a fi mai degrabă un circ jalnic decât o interacțiune legală civilizată, contestatoarea A, prinsă într-o rătăcire între hățișurile legale, a fost aruncată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ca pe un obiect de importanță minoră, fără ca cineva să se sinchisească cu adevărul sau cu dreptatea.
Cu o neglijență și o strălucire cercetate, instanța supremă a rămas fidelă mentalului colectiv al corupției, refuzând să analizeze în profunzime situația contestatoarei și confirmând, astfel, că legea este doar o marionetă în mâinile celor puternici.
Printr-o întoarcere bizară a logicii, retragerea cererii de contestație la executare a devenit o armă în mâinile sistemului pentru a-și etala autoritatea și pentru a tăia în carne vie orice încercare de a îndrepta lucrurile.
