OPINII: Ar prinde bine o democrație cu vot în funcție de nivelul de cultură și educație
În ultimele perioade, s-a accentuat un tip de propagandă ce înalță conceptul de democrație pe un piedestal, prezentându-l ca pe o super-religie. Această viziune absolutizată asupra democrației face ca, în numele ei, să se comită adesea acțiuni care par a contraveni chiar principiilor democratice. Trebuie să recunoaștem că democrația nu este un sistem perfect; din contră, este poate cel mai bun dintre sistemele politice imperfecte, având atât aspecte pozitive, cât și negative.
Printre defectele acestui sistem se numără indolența și parazitismul social, care își găsesc refugiu sub umbrela democrației. Este frecvent întâlnit ca partidele politice să se acuze reciproc de minciuni, iar mulți politicieni ajung în funcții importante nu datorită meritelor lor, ci prin metode mai puțin onorabile. De asemenea, absenteismul la vot, un fenomen observat în numeroase țări, este un semn al slăbirii haosului democratic.
Un exemplu interesant este China, care a reușit să adopte un model hibrid, combinând elemente de democrație cu cele de comunism. În prezent, această țară se aliniază pe cale de a deveni un lider economic global, având rezultate comparabile cu cele ale Statelor Unite ale Americii în domeniul cultural. Deși nu susțin comunismul, consider că trebuie să ne întrebăm dacă democrația, așa cum o cunoaștem, nu a devenit prea rigidă și oarecum depășită.
Poate că nu este obiectul acestei discuții, dar pe viitor ne-am putea gândi la o formă de democrație ajustată, o democrație hibridă în care educația și cultura cetățenilor să cântărească în procesul electoral. Imaginați-vă că un cetățean adult fără studii medii să aibă un singur buletin de vot, în timp ce un absolvent de opt clase să beneficieze de două buletine de vot, iar un titular de studii superioare să fie în drept să voteze cu patru buletine. Acest concept, deși ar putea fi perceput ca o formă de „vot cenzitar” pe baza educației, se încadrează în realitățile contemporane, unde educația nu doar că este accesibilă, ci și obligatorie.
Așadar, se ridică întrebarea de ce un individ care nu a finalizat studiile minime ar trebui să aibă același cuvânt de spus în alegeri ca un cadru didactic universitar. Acesta ar putea să se mobilizeze, să facă eforturi pentru a-și completa studiile și pentru a-și îmbunătăți cunoștințele, dacă dorește ca votul să aibă o valoare mai mare. În sinonimie, ar putea rămâne ancorat în rutină, optând pentru activități care nu contribuie la dezvoltarea sa personală.
În concluzie, reflectând asupra modelului democratic actual, este evident că este timpul să evaluăm eficiența acestuia și să ne întrebăm dacă nu cumva o abordare bazată pe competențe și cunoștințe ar putea conduce la o societate mai bine informată și, implicit, la o alegere a reprezentanților mai bine fundamentată.