Decizie Controversată a Curții Constituționale
Recent, Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate privind articolul 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991, care reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții. Această decizie susține că autoritățile pot opri lucrările și chiar dispune demolarea construcțiilor neautorizate sau care nu respectă termenul de conformare legală stabilit, lăsând multe întrebări privind dreptul la un domiciliu stabil.
Un Termen La Mâna Autorităților
Problema centrală ridicată de autoarea excepției este termenul de intrare în legalitate, care este lăsat la discreția autorităților. Aceasta poate duce la abuzuri, întrucât nu există un criteriu clar și obiectiv care să reglementeze acest termen. Mai mult, soluția radicală a demolării se aplică indiferent de circumstanțele personale ale contravenientului, ceea ce poate afecta grav dreptul la viața privată și de familie.
Comparatie cu Jurisprudența Europeană
Decizia Curții Constituționale pare să contravină chiar și jurisprudenței europene. De exemplu, în cazul Ivanova și Cherkezov împotriva Bulgariei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că demolarea singurei case a unei familii fără o analiză adecvată a proporționalității încalcă dreptul la viața privată. Acest precedent subliniază necesitatea unei abordări mai echilibrate și umane, care să ia în considerare situația specifică a fiecărui caz.
Implicații Sociale și Umane
Decizia Curții Constituționale are implicații profunde nu doar legal, ci și social și uman. Prin susținerea unui termen de conformare arbitrar și a unei soluții atât de drastice precum demolarea, se creează un mediu de incertitudine și frică pentru mulți cetățeni care ar putea fi forțați să își părăsească locuințele. Acest lucru este deosebit de problematic în contextul în care multe dintre aceste construcții sunt, de fapt, locuințe permanente ale oamenilor.
Concluzie
În lumina acestei decizii, este esențial să se reconsidere modul în care sunt stabilite termenele de conformare și să se asigure că acestea sunt rezonabile și echitabile. De asemenea, trebuie să existe o protecție mai mare pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special în ceea ce privește dreptul la un domiciliu stabil și la viața de familie. Este vital ca legislația să reflecte nu doar obiectivele administrative, ci și pe cele umane.
