Dezbaterea Fierbinte: Inadmisibilitatea Declarațiilor de Abținere în Justiția Română
Recent, la București, a avut loc o întâlnire crucială între președinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, unde s-a pus pe tapet o problemă arzătoare a justiției românești: inadmisibilitatea declarațiilor de abținere formulate concomitent de toți judecătorii unei instanțe, în situația unui motiv comun de incompatibilitate, chiar dacă procesul nu le-a fost încă repartizat spre soluționare.
În cadrul dezbaterilor, s-a cristalizat o opinie majoritară, susținută prin interpretarea articolelor 43, 44, 46, 48 din Codul de procedură civilă. Aceasta stipulează că doar judecătorul învestit cu soluționarea unei cereri are dreptul să se abțină de la soluționarea acesteia. Mai mult, chiar dacă există un motiv de abținere comun tuturor judecătorilor unei secții sau instanțe, declarațiile de abținere trebuie formulate doar după învestirea completului de judecată, conform articolului 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, unii judecători au argumentat că, în practică, această abordare ar putea duce la tergiversarea soluționării cauzelor, prin formularea succesivă de declarații de abținere. Totuși, acest scenariu este contracarat de prevederile articolului 109 alin. (7) din același Regulament, care stipulează că incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate.
În concluzie, această întâlnire a subliniat o dată în plus complexitatea și delicatețea procedurilor judiciare, evidențiind necesitatea unei interpretări riguroase și consecvente a legilor, pentru a evita orice formă de ambiguitate care ar putea afecta dreptatea și eficiența sistemului judiciar din România.
