Decizia Curții Constituționale: Un Eșec în Protejarea Drepturilor Fundamentale?
Recent, în Monitorul Oficial Partea I Nr.855/27.VIII.2024 a fost publicată Decizia nr. 114 din 7 martie 2024, care a stârnit un val de reacții în rândul specialiștilor în drept și nu numai. Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentina Mihai în Dosarul nr. 3.532/828/2018/a1 al Tribunalului Argeș — Secția penală, considerând că dispozițiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Această decizie ridică serioase semne de întrebare privind interpretarea și aplicarea legii într-un mod care să protejeze cu adevărat drepturile și libertățile cetățenilor.
Argumentele Slabe ale Curții
În esența sa, excepția de neconstituționalitate susținea că articolul menționat încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil. Critica principală era că sancțiunea excluderii probelor obținute în mod nelegal operează exclusiv prin intermediul nulității, și nu independent de aceasta. Cu toate acestea, Curtea a decis că aceste dispoziții sunt constituționale, ignorând aparent multiplele situații în care probele pot fi obținute ilegal fără ca actele respective să fie declarate nule.
Un Sistem Legal Defectuos?
Decizia Curții Constituționale demonstrează o lipsă alarmantă de înțelegere a realităților din teren și a complexității situațiilor juridice care pot apărea. Această abordare rigidă nu doar că pune în pericol principiul unui proces echitabil, dar subminează și încrederea publicului în capacitatea sistemului juridic de a proteja drepturile individuale în fața abuzurilor. Este esențial să ne întrebăm: cui servește această interpretare a legii, dacă nu cetățenilor pe care ar trebui să-i protejeze?
Consecințele Unei Justiții Inflexibile
Prin respingerea acestei excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a ratat o oportunitate crucială de a reforma un aspect problematic al Codului de procedură penală. Această decizie nu doar că menține status quo-ul, dar poate avea și efecte pe termen lung asupra modului în care justiția este percepută și administrată în România. Este un moment de cumpănă pentru sistemul judiciar, care ar trebui să fie un bastion al drepturilor și libertăților, nu un perpetuator al unei justiții de formă.
În Concluzie
Decizia nr. 114/2024 a Curții Constituționale este mai mult decât o simplă hotărâre juridică; este un simptom al unei probleme mult mai profunde în sistemul de justiție din România. Ignorarea voită a nuanțelor și a complexității legii nu face decât să erodeze temeliile pe care se construiește încrederea publică în capacitatea instituțiilor de a administra dreptatea. Este imperativ ca această tendință să fie recunoscută și corectată, înainte ca consecințele să devină ireversibile.
