Decizia Controversată a Curții Constituționale
Pe 29 octombrie 2024, Curtea Constituțională a României a luat o decizie care a stârnit un val de critici în rândul comunității juridice. După luni de deliberări, Curtea a respins o sesizare de neconstituționalitate venită din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, legată de o modificare legislativă privind definiția infracțiunii de evadare. Noua lege, care va intra în vigoare în curând, extinde semnificativ noțiunea de evadare, incluzând și neprezentarea la închisoare sau la poliție în termen de 7 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Argumente Ignorate și Implicații Grave
Decizia Curții, adoptată cu unanimitate de voturi, a ignorat argumentele solide ale Înaltei Curți care subliniau responsabilitatea statului de a pune în executare hotărârile de condamnare și a criticat aplicarea retroactivă a legii. Această abordare ar putea duce la situații în care persoanele condamnate nu sunt nici măcar informate despre hotărârea definitivă, dar sunt considerate evadate dacă nu se prezintă în termenul stabilit. Mai mult, legea va afecta retroactiv și persoanele deja condamnate, stabilind un termen de 7 zile pentru „predare” de la intrarea în vigoare a legii.
Un Pas Înapoi pentru Justiția Română?
În ciuda justificărilor Curții Constituționale, care susține că legiuitorul are dreptul să incrimineze astfel de fapte în baza politicii sale penale, mulți experți și critici văd în această decizie un regres semnificativ în cadrul sistemului juridic românesc. Această lege nu numai că pune o presiune inutilă pe cetățeni, dar ar putea de asemenea să complice relațiile internaționale ale României, în contextul în care instanțele străine ar putea refuza extrădările pe baza noilor prevederi.
Consecințe Anticipate
Este de așteptat ca această modificare legislativă să ducă la o creștere a numărului de persoane considerate „fugari”, complicând și mai mult situația în justiție. De asemenea, instanțele din alte țări ar putea găsi noi motive să refuze extrădările solicitate de România, având în vedere condițiile discutabile în care aceste „evadări” sunt definite. Se poate presupune că, într-un anumit mod, aceasta ar putea fi chiar intenția ascunsă a legiuitorilor.
