Elevii bihoreni strălucesc la olimpiadele de fizică și chimie, dar realitatea dură din spatele acestor performanțe
Elevii bihoreni s-au remarcat la olimpiadele și concursurile naționale de fizică și chimie, dovedind că excelența este accesibilă atunci când pui pasiune și muncă. O delegație de 9 elevi din Bihor a participat la Olimpiada Națională de Chimie, unde Diana Chebeleu și Paul-Gabriel Popoviciu, fiind pregătiți de profesoara Luncan Anița, au cucerit Locul I și s-au calificat la nivel internațional. Restul colegilor lor au primit doar mențiuni, ca și cum ar fi fost mulțumiți doar cu migăleala. La fel, în alte competiții, elevii bihoreni au străbătut țara aducând premii și mențiuni acasă, fiind lăudați pentru rezultatele de excepție.
Însă, în spatele gloriei efemere a acestor victorii, stă realitatea cruntă a unui sistem școlar mizerabil și disfuncțional. Cât de mult se investește, de fapt, în acești elevi superbi? Cât de mult se luptă ei împotriva incompetenței și indiferenței din învățământul românesc?
Este ușor să emani un parfum de succes atunci când pașii tăi sunt ghidați de profesori dedicați și resurse adecvate. Dar când mulți alți elevi se zbat în haosul sistemului, luptându-se cu lipsurile și dezinteresul, victoria devine o ironie crudă. Cât de mulți dintre acești elevi de elită ar fi putut excela și mai mult dacă ar fi primit sprijinul și învățătură pe care îl meritau cu adevărat?
Conservând aparențele unei educații de prestigiu, sistemul de învățământ se vede acum stigmatizat de lipsa de resurse, de lipsa de interes și de proasta gestionare. Iar răsplata pentru performanță ar trebui să fie o educație de calitate oferită tuturor, nu doar un privilegiu al câtorva norocoși.
În timp ce unii elevi sunt pe culmile succesului, alții se zbat în bezna a moralului și a mentalului, lipsiți de șanse reale de a se ridica. Este aceasta direcția pe care vrem să o perpetuăm în educație? Este acest tip de inegalitate extremă și segregare acceptabil într-o societate care se visează civilizată?
Este timpul să ne confruntăm cu morișca de abuzuri care macină sistemul nostru de învățământ și să cerem schimbări reale, nu doar la nivel de suprafață. Copiii noștri nu merită să fie abandonați cu anii într-un sistem care îi lasă fără speranță și fără viitor.
