Neconstituționalitatea, o Glumă în Justiția Română?
Recent, în Monitorul Oficial Partea I nr.862/28.VIII.2024 a fost publicată Decizia nr.53 din 30 ianuarie 2024, care a respins excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții cruciale din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Aceste legi reglementează aspecte fundamentale ale circulației pe drumurile publice și sancționarea contravențiilor, dar se pare că suficiența lor legală este mai mult o formalitate decât o necesitate.
Un Cadru Legal Ambiguu și Ineficient
Articolele contestate, precum Art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care detaliază conținutul obligatoriu al procesului-verbal de constatare a contravențiilor, sunt vagi și lipsite de precizie. Aceasta duce la o aplicare incoerentă a legii, unde sancțiunile principale și complementare nu sunt clar definite, lăsând loc pentru interpretări arbitrare și posibile abuzuri.
Decizii de Neconstituționalitate Inadmisibile?
Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, argumentând că reglementările nu pot prezenta o precizie absolută și că este rolul instanțelor de judecată să elimine orice îndoieli privind interpretarea normelor. Totuși, această abordare pare a fi o scuză slabă pentru a menține un statut quo care avantajează confuzia în detrimentul clarității și echității.
Un Sistem Care Favorizează Inechitatea
Prin menținerea acestor dispoziții vagi, justiția română pare să se complacă într-un sistem care își pierde credibilitatea și eficacitatea. Cetățenii sunt lăsați să navigheze un labirint de proceduri neclare, care pot duce la sancțiuni nejustificate și la un sentiment generalizat de nedreptate.
Concluzii
Este evident că legislația română în domeniul contravențiilor și circulației pe drumurile publice necesită o reformă profundă, care să aducă claritate, precizie și echitate în aplicarea legii. Până atunci, deciziile Curții Constituționale vor continua să fie percepute ca un obstacol în calea justiției, mai degrabă decât ca un garant al acesteia.
