Facturile la electricitate și gaze: o realitate distorsionată
Pe 4 decembrie 2025, președintele Asociației Energia Inteligentă a adus în discuție o problemă crucială: facturile pentru energia electrică și gaze nu reflectă doar consumul efectiv. O parte semnificativă din banii plătiți de consumatori nu acoperă energia propriu-zisă. În realitate, restul banilor se îndreaptă către transportul și distribuția energiei, taxe și contribuții impuse de stat, dar și costurile administrative și profitul furnizorului. Astfel, mai puțin de jumătate din suma totală a facturii acoperă consumul real, restul fiind alocat finanțării întregului lanț care asigură alimentarea cu energie.
Componenta principală a facturii, cea mai evidentă pentru consumatori, este costul energiei efectiv utilizate în locuință. Acesta reflectă prețul electricității sau gazului natural achiziționat de furnizor și livrat către clienți. În cazul energiei electrice, prețul include producția electricității, fie că provine din hidrocentrale, centrale nucleare, parcuri eoliene sau solare, dar și costurile energiei importate atunci când România nu produce suficient. De asemenea, energia achiziționată în perioadele de vârf de consum, când prețurile cresc, influențează direct factura finală.
Pentru gazele naturale, costul este format din prețul gazului provenit din producția internă și din import, precum și din costurile legate de stocarea acestuia, esențiale pentru a face față consumului ridicat din perioada rece. Această componentă a facturii este extrem de fluctuantă, fiind influențată atât de cantitatea consumată de fiecare client, cât și de evoluțiile de pe piețele internaționale.
A doua parte a facturii este tariful de transport, prețul pentru deplasarea energiei de la producători sau importatori către marile zone de consum. În cazul energiei electrice, transportul se realizează prin rețele de înaltă tensiune care străbat întreaga țară, menținând stabilitatea sistemului energetic. Pentru gazele naturale, transportul se face prin conducte magistrale, infrastructuri complexe și costisitoare, ce necesită investiții continue pentru a fi sigure și moderne. Aceste tarife sunt reglementate de ANRE, asigurând transparența și predictibilitatea pentru consumatori.
Distribuția energiei, comparabilă cu o „autostradă” energetică, este rețeaua locală care livrează energia direct către locuințe. Fie că este vorba de cabluri electrice sau conducte de gaze, întreținerea rețelei presupune reparații, extinderi și alte costuri tehnice pentru a asigura funcționarea corectă. Tarifele de distribuție, la fel ca cele de transport, sunt stabilite de ANRE și sunt incluse în orice factură, garantând livrarea energiei fără întreruperi.
O parte din factură este reprezentată de taxe și contribuții impuse de lege, valabile pentru toți consumatorii, indiferent de furnizor. La electricitate, acestea includ acciza și certificatele verzi pentru energie regenerabilă, iar pentru ambele tipuri de energie există contribuția pentru cogenerare, care sprijină centralele eficiente. Aceste sume susțin politica energetică și tranziția către surse mai curate.
Ultima parte a facturii acoperă costurile furnizorului: emiterea și gestionarea facturilor, serviciile pentru clienți, echipele tehnice, întreținerea sistemelor și dobânzile pentru achiziția energiei. Include și o mică marjă de profit, asigurând funcționarea completă a livrării energiei până în locuințe.
Structura reală a unei facturi poate surprinde consumatorii. În cazul gazelor naturale, pentru un consumator casnic din București, doar jumătate din suma plătită reprezintă gazul efectiv consumat. De exemplu, dintr-o factură de 500 de lei, doar 260 de lei acoperă costul gazului marfă. Aproximativ 132 de lei reprezintă tarifele de transport și distribuție, 87 de lei sunt taxe, iar 21 de lei acoperă costurile administrative și profitul furnizorului. Situația este similară și la energia electrică. Tot pentru o factură de 500 de lei, consumatorii plătesc între 195 și 228 de lei pentru energia propriu-zisă. Tarifele de transport și distribuție însumează 116 lei, taxele și obligațiile impuse de stat încă 106–119 lei, iar furnizorul reține între 7 și 52 de lei pentru costuri administrative și profit. Astfel, doar aproximativ 200 de lei reflectă consumul real de energie electrică.
