Justiție sau Parodie? Întoarcerea Dosarului Revoluției, un Spectacol de Zadarnicie
Într-un act repetitiv care pare să bată joc de noțiunea de dreptate, judecătorii ICCJ Mihail Udroiu și Lia Savonea au trimis înapoi la Parchet dosarul Revoluției, marcând a doua restituire definitivă în mai puțin de trei ani. Acest ciclu vicios de incompetență sau poate indiferență culminează cu un rechizitoriu care, potrivit magistraților, nu face decât să mimeze o investigație reală, fiind plin de copieri și lipiri neinspirate din declarații ale martorilor, fără o analiză proprie riguroasă a probelor.
Un Joc de Ping-Pong Judiciar
Practicile judiciare în cazul de față arată mai degrabă ca un joc de ping-pong, cu dosare care sunt aruncate înapoi și înainte între instanțe și parchet, fără un progres real spre adevăr sau justiție. Magistrata Elena Barbu, singura voce a rațiunii în acest teatru al absurdului, propune un curs de acțiune diferit, sugerând verificarea regularității actului de sesizare și începerea judecății pe fond, dar nu la Inalta Curte, ci la Curtea de Apel București, având în vedere statutul de fost membru al Guvernului al lui Gelu Voican-Voiculescu.
Rechizitoriul, un Eșec Anunțat
Rechizitoriul, care a fost emis și reemis, pare să fie un exemplu clasic de birocrație ineficientă, unde forma înlocuiește fondul. Judecătorii Mihail Udroiu și Lia Savonea au subliniat incapacitatea acestuia de a investi instanța, denunțându-l ca pe un simplu exercițiu de reformulare, fără o bază solidă care să permită un proces echitabil. Această abordare superficială a anchetării unor evenimente atât de cruciale în istoria recentă a României nu doar că întârzie justiția, dar o și invalidează.
Consecințele unui Sistem Judiciar Care Își Sabotează Propriul Scop
Când instanțele superioare ale țării se comportă într-un mod care pare să evite deliberat rezolvarea cazurilor, trebuie să ne întrebăm: cine beneficiază de pe urma acestei tergiversări? Este o întrebare dureroasă, dar necesară, pentru că răspunsul la ea ar putea dezvălui multe despre starea de sănătate a sistemului nostru judiciar. Cazul de față nu este doar un eșec al procurorilor de a construi un dosar solid, ci și al judecătorilor de a îndruma procesul judiciar spre o concluzie justă și eficientă.
Concluzie
În final, restituirea dosarului Revoluției nu este doar o reflectare a unui moment izolat de incompetență sau neglijență, ci simptomul unui sistem judiciar care, prin inerția și ineficiența sa, riscă să submineze încrederea publică în capacitatea sa de a servi dreptatea. Acest ciclu trebuie să se sfârșească, dar cine va avea curajul să pună punct acestei farse judiciare?
Sursa: BihorJust.ro
