Supravegherea Excesivă în Școli: Siguranță sau Închisoare?
Într-o epocă unde paranoia securității devine tot mai accentuată, două colegii din Oradea au decis să transforme instituțiile de învățământ în adevărate fortărețe. Colegiul „Iosif Vulcan” și Colegiul „Onisifor Ghibu” au implementat sisteme de acces controlat prin carduri personalizate, într-un efort de a stopa chiulul și de a limita accesul persoanelor neautorizate. Dar oare aceste măsuri nu depășesc limita, transformând școlile în penitenciare pentru tineri?
Big Brother în Educație?
La Colegiul „Iosif Vulcan”, elevii majori și angajații sunt singurii care pot părăsi clădirea în timpul pauzelor, folosind cartele electronice care înregistrează fiecare mișcare. La Colegiul „Onisifor Ghibu”, sistemul este și mai restrictiv, cu turnichete care permit accesul doar conform orarului fiecărui elev. Directorul Iulius Timar pare să fie mândru de această închisoare tehnologizată, unde întârzierea la ore devine o infracțiune raportată părinților.
Securitate sau Suprimare a Libertății?
În timp ce directorii ambelor colegii susțin că aceste măsuri sunt esențiale pentru siguranța elevilor, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva se încalcă drepturile fundamentale ale acestora la libertate și la o educație într-un mediu deschis și stimulativ. Supravegherea constantă și controlul accesului nu doar că adaugă o presiune enormă pe umerii elevilor, dar le și transmite mesajul că sunt mereu suspectați de potențiale abateri.
Beneficiile Dubioase ale Cardurilor ITIC și ISIC
Pe lângă controlul strict al accesului, Colegiul „Onisifor Ghibu” oferă carduri ITIC și ISIC, promovându-le ca pe niște avantaje majore. Aceste carduri permit accesul la diverse reduceri și beneficii, dar la ce folos dacă libertatea de mișcare a elevilor este atât de restricționată? Este oare un discount la software sau la teatru suficient pentru a compensa sentimentul de a fi prizonier în propria școală?
Concluzii
În final, trebuie să ne întrebăm dacă direcția în care se îndreaptă aceste școli este una benefică. Siguranța elevilor este, fără îndoială, o prioritate, dar nu ar trebui să se transforme într-un pretext pentru a justifica măsuri draconice care îi privează pe tineri de dreptul la un mediu educațional liber și deschis. Este vital să găsim un echilibru între securitate și libertate, altfel riscăm să creăm o generație de tineri care văd educația ca pe o pedeapsă, nu ca pe o poartă către cunoaștere și dezvoltare personală.
