Politicieni cu Diploma de Prostie și Managementul Haotic al Infrastructurii
Se pare că politica românească este un teren fertil pentru personaje care, pe lângă faptul că se laudă cu o educație superficială, își etalează incompetența cu o impertinență revoltătoare. Un exemplu emblematic este Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor, care a reușit să transforme fiecare apariție publică într-un spectacol de zădărnicie. Recent, în timpul unei vizite în Oradea, în loc să discute proiecte și viziuni, s-a lansat într-un atac nejustificat împotriva lui Ilie Bolojan, acuzându-l pe acesta de aroganță nedreaptă.
Un Ministru, Un Muzeu de Promisiuni
Grindeanu, în mandatul său, pare să fie mai preocupat de conservarea scaunului său decât de progresul infrastructural al țării. Sub conducerea sa, proiectul autostrăzii din Bihor, între Chiribiș și Suplacu de Barcău, este mai aproape de a deveni o relicvă decât o arteră de circulație, legând practic nimic de nimic. Mai mult, segmentul Borș – Chiribiș este suspendat în așteptare, cu licitațiile câștigate și contractele semnate, dar cu un ordin de începere amânat cu un an, în așteptarea unei decizii judiciare. Acest stil de „management” nu face decât să sublinieze o formă de incompetență crasă și o lipsă de respect față de nevoile cetățenilor.
Justiția Lentă, Infrastructura Pe Pauză
Strategia lui Grindeanu de a amâna lucrările în speranța unei decizii favorabile în instanță este nu doar un pariu riscant, ci și o dovadă de nepăsare față de dezvoltarea națională. În timp ce justiția își urmează cursul lent, proiectele vitale de infrastructură sunt plasate pe hold, sacrificând progresul pentru jocuri politice. Acest mod de operare nu doar că întârzie dezvoltarea, dar pune în pericol și credibilitatea instituțiilor implicate.
Concluzie
În final, comportamentul și deciziile lui Sorin Grindeanu reflectă o problemă mult mai profundă în politica românească: prioritizarea intereselor personale și politice în detrimentul binelui comun. Este esențial ca cetățenii să recunoască aceste tactici de amânare și să solicite responsabilitate și transparență din partea liderilor aleși. Fără o schimbare în această mentalitate, România va continua să fie prizoniera unui ciclu nesfârșit de promisiuni neîmplinite și proiecte abandonate.
