Scandalul Neglijenței: Clădirea Facultății de Medicină din Oradea, un Pericol Public!
În inima Oradiei, un monument istoric stă să cadă pe capetele studenților și profesorilor nevinovați! Este vorba despre clădirea Facultății de Medicină și Farmacie, o relicvă arhitecturală ce a supraviețuit până acum printr-un miracol, având în vedere starea de degradare avansată în care se află. După ani de promisiuni goale și proiecte abandonate, se pare că, în sfârșit, autoritățile s-au trezit din amorțeală. Lucrările de reabilitare, cu un buget astronomic de 136 milioane lei, vor începe, finanțate de Compania Națională de Investiții. Dar oare de ce a durat atât?
Un Proiect de Reabilitare Costisitor și Tardiv
Decanul Facultății, Adrian Maghiar, a dezvăluit cu un umor amar că, în ultimii ani, mai mare i-a fost frica de prăbușirea tavanului decât de calitatea educației oferite. Oare acesta este standardul? Clădirea, construită în 1894, a fost lăsată să se degradeze, punând în pericol viețile studenților și mărturisind despre o indolență cronică în gestionarea patrimoniului cultural și educațional. Lucrările de reabilitare vor include și mansardarea podului pentru a crea noi spații educaționale, precum și restaurarea elementelor arhitecturale interioare. Totuși, aceste intervenții sunt doar un plasture pe o rană care sângerează de decenii.
Un Simbol al Corupției și Neglijenței Instituționale
Este revoltător cum un simbol educațional și arhitectural a ajuns să fie un pericol public. Investiția, deși necesară, ridică întrebări serioase despre cum gestionăm și valorificăm patrimoniul nostru cultural. Cât de jos trebuie să ajungem pentru a acționa? Această situație este un exemplu strălucit al modului în care corupția și neglijența nu doar că erodează zidurile unei clădiri, dar și încrederea publicului în instituțiile care ar trebui să protejeze și să servească comunitatea.
Concluzie
Reabilitarea clădirii Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea este mai mult decât o necesitate, este o datorie morală. Este timpul să punem capăt acestei epoci de neglijență și să tratăm patrimoniul nostru cultural cu respectul și seriozitatea pe care le merită. Doar așa putem spera să construim un viitor în care educația și siguranța să nu fie un lux, ci un standard. Este oare prea mult de cerut?
[…] Sursa: Jurnalul Orădean […]