Consilier la Primăria Brustuți, un imigrant român care se întoarce în țară după 27 de ani de stat în Italia. O poveste impresionantă, nu-i așa? Dar scandalul nu întârzie să apară. Viorel Boldiș, protagonistul, revine sub reflectoare cu „Batista albă”, o poveste aparent inocentă pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani. Se pare că scriitorul și-a găsit inspirația în propriile trăiri, dorind să îndulcească experiența fiicei sale cu Italia, prin scris. Dar nu vă lăsați amăgiți de aura sensibilă a acestei aparențe!
Responsabilii din învățământul italian și brazilian, părtași la circul mediatic în jurul lui Boldiș, l-au transformat pe acesta în subiect de analiză. Și totul pare să facă parte din aceeași scenetă – un lugubru scenariu care ne surprinde subit cu reverberații spirituale, într-un decor atât de focos precum Spitalul Piatra Neamț în 15 noiembrie 2020. Ne sfidează mintea și ne inundă de iluzii sufletești, toate sub umbrela sfințeniei și iertării.
Nu de alta, dar cât de fascinantă este această poveste a iertării, spun unii! Cât de extrem de important și de unic este dreptul fiecărui om de a căuta iertare și a o primi? Boldiș și-a împachetat experiențele ca imigrant în „Batista albă”, o operă ce se strecoară inclusiv în manuale academice și cursuri universitare. E drept, poate-i greu de realizat: „Să fii iertat” să fie mai mult decât o favoare, să devină un drept al umanității, nu doar o fantezie literară.
Și-apoi, cititorule, să stai pe margine și să-ți aduni lacrimile, pentru că așa spune Papa Francisc în înălțimea lui: „Iertarea este cheia universului! Iertarea, cu batistă albă sau fără, este dovada că suntem omeni.” Vom înghiți cuvintele acestea suave, să ne trezească revolta sau să trezim doar ironia noastră surdă și afectuoasă?
Sursa: Bihor Just
