Singura supraviețuitoare a unui dezastru aviatic ținut secret timp de zeci de ani
Larisa Savițkaia avea 20 de ani când, pe 24 august 1981, se întorcea din luna de miere la bordul unui avion Antonov An-24. Aeronava în care călătorea împreună cu soțul ei, Vladimir, s-a ciocnit la 5.220 de metri altitudine de un bombardier strategic Tupolev Tu-16K al forțelor aeriene sovietice, deasupra regiunii Amur, și s-a dezintegrat în aer. Tânăra avea să fie singura persoană care a supraviețuit.
Opt minute de cădere și trei zile în pădure
În urma impactului, o parte din fuzelajul avionului comercial s-a desprins, iar Savițkaia a căzut în gol timp de aproximativ opt minute, într-o bucată din aparatul de zbor care se rotea fără să se răstoarne. Femeia a reușit să se întoarcă pe locul ei și să își pună din nou centura de siguranță, în timp ce soțul ei se afla pe scaunul alături. „În acel moment, am știut că soțul meu a murit. Avea sânge pe cap, pe costumul său…”, a povestit ea.
Din cauza depresurizării cabinei, temperatura din interiorul avionului a scăzut până la -30 de grade Celsius, iar Savițkaia a rămas conștientă pe toată durata prăbușirii. După ce s-a izbit de pământ, s-a trezit în mijlocul pădurii, cu fracturi la brațe, coaste și în mai multe puncte de-a lungul coloanei vertebrale și cu dinții sparți. S-a acoperit cu pături găsite printre rămășițele avionului, s-a protejat de țânțari cu plastic și a băut apă dintr-o băltoacă pentru a-și potoli setea. A supraviețuit astfel încă trei zile, până când a fost găsită de echipele de salvare.
Un secret impus de autorități
În loc să devină faimoasă, Savițkaia a rămas un martor nedorit al unui dezastru pe care autoritățile sovietice au făcut tot posibilul să îl ascundă. „Ei nu mi-au spus nimic. Au vorbit doar cu mama mea și i-au spus: ‘Uită ce s-a întâmplat’”, a relatat ea. „Mama mea a semnat niște documente. Timp de 10 ani, nu am știut ce s-a întâmplat. Nici numărul de pasageri care au murit, nici orice altă parte a poveștii.”
Primul articol despre dezastrul aerian a fost publicat abia în 1985, incidentul fiind pus pe seama piloților celor două aeronave. Greșelile aviației militare sovietice au fost dezvăluite în anii ‘90, odată cu desecretizarea investigației: planul de zbor al bombardierului Tu-16K intersecta ruta avionului de pasageri, însă piloții militari nu au fost notificați, iar controlorii de trafic aerian de la baza militară de unde a decolat bombardierul nu foloseau tehnologia radar pentru a monitoriza aeronava. În total, 37 de persoane au murit: 31 dintre cele 32 de persoane aflate la bordul avionului An-24 și cei șase membri ai echipajului bombardierului.
O compensație derizorie și nicio consiliere psihologică
Singura supraviețuitoare a primit doar 75 de ruble sovietice ca despăgubire din partea Aeroflot, în jur de 20 de dolari, și alte 150 de ruble pentru moartea soțului ei. După accident, Savițkaia a fost forțată să nu spună nimic despre incident și nu a primit niciun fel de ajutor psihologic. „Conceptul acela nu exista”, a explicat ea. „Cine te poate ajuta în acest gen de situație? Mama și tata. Când m-am mutat la Moscova ca să studiez psihofiziologia, m-am studiat pe mine. Am putut să mă ajut singură.”
Experiența trăită avea să o ajute mai târziu să le ofere sprijin veteranilor Războiului afgano-sovietic (1979-89). „Ei au o stare mentală similară”, a spus ea. „Înțelegând faptul că nu eram singura, că mai mulți oameni au supraviețuit unor lucruri asemănătoare, m-a ajutat.”
„Sunt lucruri pe care nu le uiți niciodată”
În timpul dezastrului, Savițkaia și-a adus aminte de filmul „Miracolele încă se întâmplă” (1975), pe care îl văzuse împreună cu soțul ei și care era bazat pe povestea lui Juliane Koepcke, singura supraviețuitoare a unui zbor prăbușit în jungla amazoniană din Peru în 1971. A ținut cât a putut de bine de scaun, în timp ce acesta se desprindea treptat de podea, la fel ca protagonista peliculei.
Deși trauma a rămas prezentă, Savițkaia spune că a reușit să treacă peste ea. „Acum sunt bine, sunt o persoană fericită”, a declarat ea. „Sunt lucruri pe care nu le uiți niciodată. Indiferent de cât de mult am încercat, accidentul aviatic va rămâne mereu cu mine.” Privind în jur, femeia vede „un soț iubitor, un loc de muncă, un fiu și o nepoată”. Incidentul nu i-a declanșat nici frica de zbor: „Trăsnetul nu lovește de două ori în același loc – acea frază mi se aplică mie.”
Vrei să vezi mai des știrile Jurnalul Oradean în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google
