Un Pas Înainte sau Unul Înapoi? Analiza Proiectului de Hotărâre pentru „Ziua Părinților de Îngeri”
Într-o societate care se vrea modernă, dar care adesea se împiedică în birocrație și insensibilitate, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a lansat recent un proiect de Hotărâre a Guvernului ce pare să aducă un strop de umanitate. Proiectul vizează implementarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 186/2024, ce instituie 15 octombrie ca Ziua națională de comemorare a copiilor decedați în timpul sarcinii sau până la vârsta de 18 ani. Această inițiativă, intitulată „Ziua Părinților de Îngeri”, promite sprijin prin consiliere psihologică pentru părinții îndoliați.
Conform proiectului, părinții care suferă pierderea unui copil vor avea dreptul la 10 ședințe de consiliere psihologică, finanțate din bugetul Ministerului Muncii. Aceste ședințe, limitate la un număr de 10 pentru fiecare părinte, pot fi efectuate individual sau în grup. Totodată, proiectul clarifică faptul că un făt trebuie să fie considerat ființă umană începând de la sfârșitul celei de-a doua luni de sarcină pentru a putea fi recunoscut ca deces în timpul sarcinii. Aceasta este o distincție medicală și legală crucială, dar și o sursă de controverse, având în vedere sensibilitățile legate de subiect.
Documentele necesare decontării includ diverse formulare și declarații pe proprie răspundere ale psihologului, precum și un raport de evaluare a stării părintelui. De asemenea, se stabilește un plafon maxim de 250 lei pentru o ședință de consiliere, iar în cazul decesului unui alt copil, perioada de consiliere poate fi prelungită cu încă 6 luni. Verificarea psihologilor se va face prin Colegiul Psihologilor din România, care va trimite lunar un registru actualizat către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
În timp ce această inițiativă pare să ofere un suport necesar pentru părinții care traversează momente de neimaginat durere, nu putem să nu ne întrebăm despre eficiența reală a acestui sistem. Vor putea oare aceste măsuri birocratice să aducă cu adevărat alinare în sufletele răvășite? Este suficientă o hotărâre de guvern pentru a pansa rănile lăsate de pierderea unui copil? În timp ce intențiile sunt lăudabile, implementarea rămâne cheia succesului acestei inițiative, iar trecutul ne-a arătat că drumul de la lege la realitate poate fi plin de obstacole și dezamăgiri.
În concluzie, „Ziua Părinților de Îngeri” reprezintă un pas înainte în recunoașterea durerii celor care și-au pierdut un copil, dar succesul său depinde de capacitatea sistemului de a transforma compasiunea în acțiuni concrete și eficiente. Sperăm că acest proiect va fi mai mult decât un document și va aduce o schimbare reală în viețile celor afectați.
