Incident șocant într-o școală din Oradea
O elevă de doar 11 ani, de la Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 din Oradea, a suferit un stop cardio-respirator chiar în sala de clasă, în prezența unui părinte și a cadrului didactic. Incidentul a avut loc miercuri dimineață, iar intervenția rapidă a învățătoarei și a echipajului SMURD a fost crucială. Învățătoarea a început manevrele de resuscitare, iar echipajul de terapie intensivă al SMURD Oradea a continuat eforturile, transportând fetița la Spitalul de Copii.
Conform declarațiilor oferite de dr. Natalia Hrihorisan, eleva se află în comă, dar este stabilizată din punct de vedere al funcțiilor vitale. Cauza exactă a stopului cardiac este încă în curs de investigare. Situația ridică întrebări serioase despre pregătirea și dotarea unităților de învățământ pentru astfel de urgențe medicale.
Defibrilatoarele, o necesitate ignorată
Acest incident tragic scoate la lumină o problemă gravă: lipsa echipamentelor medicale esențiale în școli. Deși recent, printr-un proiect al Asociației Sfântul Vincențiu de Paul, au fost achiziționate 15 defibrilatoare mobile pentru școlile din Oradea, acestea sunt insuficiente pentru a acoperi toate unitățile de învățământ. În prima etapă a proiectului, doar 14 școli au fost dotate cu aceste aparate, printre care Colegiul Național „Onisifor Ghibu”, Liceul Teoretic „Ady Endre” și Școala Gimnazială „Dacia”.
Fiecare defibrilator este dotat cu baterie, palete pentru adulți și copii și o geantă de transport. Valoarea totală a proiectului a fost de 97.500 de lei, însă această sumă acoperă doar o mică parte din necesarul real. În alte orașe, inițiative similare au eșuat, cum ar fi cazul Brașovului, unde un defibrilator amplasat într-un spațiu public a fost furat în doar trei zile.
Întrebări care cer răspunsuri
De ce trebuie să așteptăm tragedii pentru a lua măsuri? Lipsa defibrilatoarelor și a altor echipamente medicale în școli este o problemă sistemică, care reflectă o neglijență cronică față de siguranța copiilor. Într-o societate care pretinde că pune educația și sănătatea pe primul loc, astfel de incidente ar trebui să fie un semnal de alarmă. Este inacceptabil ca viețile copiilor să fie puse în pericol din cauza unor neglijențe administrative și a lipsei de fonduri alocate pentru dotarea școlilor.
În timp ce autoritățile se complac în promisiuni și proiecte insuficiente, realitatea din teren arată o lipsă acută de pregătire pentru situații de urgență. Cât timp vom mai tolera această indiferență? Cine își asumă responsabilitatea pentru viețile pierdute sau puse în pericol?
Un pas înainte, dar insuficient
Proiectul Asociației Sfântul Vincențiu de Paul este un început, dar este departe de a fi suficient. Fiecare școală ar trebui să fie dotată cu echipamente medicale de urgență, iar personalul ar trebui să fie instruit corespunzător pentru a interveni în astfel de situații. Este nevoie de o schimbare radicală în modul în care sunt gestionate resursele pentru sănătatea și siguranța elevilor.
Acest caz ar trebui să fie un punct de cotitură, o lecție dureroasă care să determine autoritățile să acționeze. Până atunci, rămânem cu întrebarea: câte alte tragedii trebuie să se întâmple pentru ca lucrurile să se schimbe?
