Viorel Pașca, între acuzații şi apărarea activităților sociale
La 2 iulie 2026, Viorel Pașca a fost protagonistul unei situații tensionate în fața Tribunalului București, ieșind din sala de judecată fără a face comentarii, deși a fost întrebat despre amenințări la adresa sa. Răspunsul său a fost simplu: „Da! Dar nu știu cine.” Cât a durat procesul, Pașca a fost însoțit de unul dintre fiii săi și a ales să nu ofere declarații, menționând că nu are permisiunea de a vorbi, instanța aflându-se în pronunțare. Această atitudine face parte dintr-un tablou mai larg al unei dezbateri legate de etica și legalitatea activităților sale sociale.
După o audiere de peste cinci ore, Viorel Pașca a subliniat că multe dintre instituțiile pe care le folosește pentru a ajuta persoane aflate în dificultate funcționează aproape exclusiv din donații. El a explicat că dintr-un total de 400 de pacienți, doar aproximativ 100 aveau venituri, majoritatea fiind foarte modeste. „Din ce bani m-am îmbogățit sau am luat de la ei?”, a întrebat retoric Pașca, insistând că sursele de finanțare vin din contribuțiile benevole ale comunității, nu din sumele percepute de la beneficiari.
Mai mult, Pașca a descris pacienții aduși din spitale ca fiind în stare mult mai gravă decât ar fi sugerat dovezile prezentate de anchetatori, afirmând că mulți dintre aceștia se află în faze avansate de boli incurabile. El a contestat acuzațiile referitoare la modul în care a administrat îngrijirea acestor persoane, menționând, de asemenea, angajamentul său moral de a îmbunătăți condițiile în care trăiesc și sunt îngrijiți cei vulnerabili.
În ceea ce privește acuzațiile de abuzuri, Pașca a respins vehement aceste speculații, menționând că va aborda subiectul în detaliu o dată ce procesul se va încheia. „Când voi termina, vă voi spune tot, pentru că nu am nimic de ascuns,” a declarat el, sugerând că multe dintre informațiile vehiculate ar putea fi distorsionate.
Un aspect semnificativ menționat de avocatul său, Răzvan Doseanu, a fost descoperirea a numeroase documente financiare și carduri bancare la locuința familiei Pașca, ridicând întrebări despre utilizarea fondurilor. Doseanu a subliniat că, în pofida abundenței de acuzații, sumele obținute de la donații ar trebui corelate cu cheltuielile efective depuse pentru îngrijirea pacienților. „Ar fi interesant ca DIICOT să publice și cheltuielile pentru cada an,” a sugerat acesta, menționând faptul că, pe lângă donații, nu a primit sprijin financiar semnificativ din partea statului.
Acest caz continuă să genereze controverse și dezbateri aprinse în rândul opiniei publice și al mass-media, cu Viorel Pașca jucând un rol central în discuția despre responsabilitatea socială și etica în gestionarea resurselor destinate celor nevoiași. Rămâne de văzut în ce măsură va reuși să se apere de acuzațiile care îi sunt aduse și cum se va desfășura în continuare acest caz amplu.