Prima scufundare la −815 metri în cea mai adâncă peșteră din România

Prima scufundare la −815 metri în Avenul de sub Vârful Grind

Doi speologi ai Clubului de Speologie Cristal Oradea, Alice Nemeș și Mark Herman, s-au numărat printre cei 36 de participanți la expediția Grind Explo 2026, care a explorat Avenul de sub Vârful Grind din Masivul Piatra Craiului, între 11 septembrie și 5 octombrie. La 23 septembrie, speologul scafandru Radu Pușcas a realizat prima scufundare în sifonul terminal al avenului, la −815 metri, cea mai adâncă scufundare speologică față de intrarea unei peșteri din România.

Tabăra a fost organizată de Clubul de Speologie Silex Brașov și de Asociația Speologică Focul Viu București, alături de care au participat speologi de la Clubul de Speologie Cristal Oradea, Clubul Speologilor Amatori Cluj, Clubul de Speologie Prusik Timișoara, Clubul de Speologie Avenul Brașov și Asociația Română de Educație Speologică.

25 de zile de lucru pe mai multe fronturi

Durata de 25 de zile este neobișnuit de mare pentru o expediție speologică din România. Cei 36 de speologi au lucrat în subteran și la suprafață: explorare, scufundare, cățărare și dezobstrucție, dar și echipare, topografiere, comunicații, transport și suport logistic. Aproximativ o treime dintre participanți au ajuns la terminusul de la −815 metri, iar circa jumătate dintre aceștia au coborât sub cota de −540 de metri.

Principalul obiectiv al ediției a fost explorarea sifonului din punctul terminus al avenului, descoperit în 2025 la capătul noii ramuri din profunzime. Sute de kilograme de echipament au fost duse până lângă intrare, într-o zonă fără acces direct pe poteci, apoi coborâte prin aven, aproape integral pe verticale echipate cu corzi. Echipele au redeschis bivuacurile de la −540 și −775 de metri și au reparat și extins telefonul din aven până la −815 metri, ceea ce a permis coordonarea între suprafață, bivuacuri și terminus.

Sifonul, în continuare impenetrabil

La 23 septembrie, Radu Pușcas a intrat în sifon, care are sub un metru adâncime, iar continuarea este blocată de dimensiunile reduse și de forma pasajului. Speologul a înaintat parțial prin zona cea mai îngustă, dar nu a putut trece complet. Scufundarea a oferit informații precise despre configurația sifonului și a stabilit ținta restului taberei: lărgirea pasajului. Echipe succesive au coborât aproape zilnic la −815 metri, au scos blocuri și au spart stratul de rocă de deasupra sifonului. La final, sifonul rămâne impenetrabil, dar lucrările au pregătit terenul pentru campaniile următoare.

Descoperiri la −450 și −400 de metri

Durata lungă a taberei a permis lucrul pe mai multe fronturi în paralel. În zona Puțului Walter Gutt, la aproximativ −450 de metri, David Bouffard și echipele de suport au făcut două ture de cățărare dificilă și au descoperit și topografiat circa 25 de metri de galerii noi. Zona ar putea oferi o conexiune cu ramura paralelă de sub sectorul Himalaya II.

La aproximativ −400 de metri, pe afluentul ascendent, speologii au urcat 11 metri printr-un curs de apă și un strat gros de montmilch, ajungând printr-o fereastră la baza unui puț de cel puțin 30 de metri. Descoperirea susține ipoteza unei noi ramuri paralele a avenului. Afluentul de la aproximativ −790 de metri s-a închis după 10 metri de galerie ascendentă. Echipele au refăcut echipările în Puțul Himalaya și în Puțul Walter Gutt, au amenajat puncte cu echipamente de urgență și prim ajutor la diferite adâncimi și au montat senzori permanenți de temperatură în două puncte.

O peșteră descoperită în 1985, încă în explorare

Avenul de sub Vârful Grind, numit și Avenul din Colții Grindului, are o denivelare de 815 metri și este cea mai adâncă peșteră cunoscută din România. A fost descoperit în 1985 și este în continuare în explorare. Intrarea se află la 1.922 de metri altitudine, în abruptul estic al Pietrei Craiului. Cavitatea este alcătuită în principal din puțuri și verticale și are puține sectoare orizontale, parcurgerea ei făcându-se în mare parte pe corzi, prin tehnici de speologie alpină. Temperatura variază între 3–3,5 °C în apropierea intrării și 5,5–6 °C lângă terminus, iar umiditatea este foarte ridicată.

Logistica s-a desfășurat pe toată înălțimea muntelui. Apa pentru tabăra de suprafață a trebuit transportată de jos, iar o parte din apa pentru bivuacuri a fost cărată pe verticale de la 115 metri adâncime. Un speolog a petrecut nouă zile consecutive în subteran și 17 în total. Ultimele echipe au ieșit la 4 octombrie, după cartarea noii explorări de la −400 de metri, iar tabăra s-a încheiat la 5 octombrie.

Organizatorii spun că explorarea rămâne deschisă. Sifonul de la −815 metri este în continuare principala provocare spre adâncime, iar ramura ascendentă de la −400 de metri oferă o direcție pentru următoarele tabere. Tabăra s-a desfășurat în Parcul Național Piatra Craiului, cu sprijinul moral al Federației Române de Speologie.