Dezbatere Aprinsă: Protecția Lupilor Iberici versus Interesele de Vânătoare
Într-o lume unde echilibrul ecologic se clatină sub greutatea intereselor umane, Directiva Habitatelor a Uniunii Europene a fost creată ca un scut protector pentru natură. Scopul ei? Nimic mai puțin decât conservarea biodiversității, protejând habitatul natural și speciile sălbatice. Dar cât de eficientă este aceasta când interesele regionale își fac simțită prezența?
Un exemplu clar al acestei lupte este situația lupilor iberici din Spania. În sudul fluviului Duero, acești lupi sunt protejați cu strictețe. Însă, în nord, situația e diferită. Aici, lupii sunt văzuți ca specii de interes comunitar, dar și ca pradă pentru vânători. În Castilia și León, o lege regională a permis vânarea a 339 de lupi în perioada 2019-2022, o decizie care a stârnit un val de critici și contestații din partea Asociației pentru Conservarea și Studiul Lupului Iberic (ASCEL).
Curtea Superioară de Justiție din Castilia și León, îndoindu-se de compatibilitatea acestei legi cu Directiva Habitatelor, a cerut opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene. Răspunsul? Clar și fără echivoc: legea regională este contrară directivei. Lupul, având un stadiu de conservare „necorespunzător” la nivel național, nu poate fi desemnat ca specie vânabilă. Aceasta este o palmă grea pentru autoritățile regionale care au ignorat rapoartele științifice și au pus interesele economice deasupra conservării speciilor.
Decizia Curții subliniază o problemă mai mare: lipsa de coerență și de responsabilitate în gestionarea speciilor protejate. Este o dovadă că, în ciuda legislației existente, drumul de la teorie la practică este pavat cu ignoranță și neglijență. Când autoritățile aleg să ignore principiul precauției și cele mai recente date științifice, întreaga societate plătește prețul dezastrelor ecologice.
Este esențial să înțelegem că fiecare specie are un rol crucial în ecosistemul său și că pierderea unei singure specii poate avea efecte domino devastatoare. Deciziile de gestionare a faunei sălbatice trebuie să fie bine fundamentate, transparente și, mai ales, în concordanță cu legislația de protecție a mediului. Altfel, ne jucăm cu viitorul nostru pe această planetă.
Această situație ar trebui să servească drept un semnal de alarmă pentru toate statele membre: protecția biodiversității nu este doar o obligație legală, ci o necesitate pentru supraviețuirea noastră comună. Este timpul să punem capăt vânătorii nereglementate și să ne asigurăm că legile de protecție sunt nu doar scrise, ci și respectate cu strictețe.
Sursa: BihorJust.ro
