Matei Vișniec și premiera în limba maghiară a piesei „Lysistrata, dragostea mea”
Într-un moment de profundă relevanță culturală, dramaturgul Matei Vișniec a fost prezent la Oradea pentru premiera absolută în limba maghiară a spectacolului „Lysistrata, dragostea mea”. Evenimentul, organizat de Trupa Szigligeti, a avut loc sâmbătă, 8 martie, iar a doua zi, dramaturgul a dialogat cu echipa de creație în foaierul Loji al teatrului. Această întâlnire a fost moderată de Bozsódi Nagy Orsolya și a reunit personalități precum regizoarea Anca Bradu, scenografa Andra Bădulescu Vișniec, compozitorul Ovidiu Iloc și actorul Dimény Levente, responsabil de mișcarea scenică.
Un text atemporal, o piesă necesară
Textul lui Matei Vișniec, inspirat de piesa antică a lui Aristofan, aduce în prim-plan dilemele contemporane și relația complexă dintre bărbați și femei. Regizoarea Anca Bradu a descris textul ca fiind „prețios” și plin de umor fin, oferind libertate totală de interpretare regizorală. Ea a subliniat că actualitatea textului a devenit din ce în ce mai evidentă în contextul istoriei recente, marcate de conflicte și absurdități sociale.
Vișniec a scris această piesă în perioada decembrie 2021 – februarie 2022, într-un moment în care tensiunile geopolitice erau în creștere. Dramaturgul a evidențiat că războiul rămâne o temă eternă, un blestem care apasă asupra umanității. El a explorat ideea că civilizațiile, în momente de criză, par să aleagă autodistrugerea prin războaie fratricide sau civile, o temă care rezonează profund cu realitatea contemporană.
Arta teatrului ca oglindă a umanității
În cadrul discuției, Vișniec a subliniat că teatrul nu oferă soluții, ci ridică dileme fără răspunsuri definitive. Piesa „Lysistrata, dragostea mea” explorează ideea femeilor care, printr-o grevă a sexului, încearcă să salveze civilizația. Această abordare aduce în prim-plan vocea feminină într-un context de criză, transformând personajul Lysistrata într-un mit universal.
Scenografia, realizată de Andra Bădulescu Vișniec, a fost concepută pentru a lega vizual antichitatea de contemporaneitate. Spațiul de joc reflectă brutalitatea războiului, iar costumele, inclusiv fustele spectaculoase, sugerează ambiguitatea dintre genuri, un element care rezonează cu tendințele modei contemporane.
Un spectacol al viziunilor comune
Compozitorul Ovidiu Iloc a evidențiat muzicalitatea limbii maghiare, considerând-o un avantaj în crearea pieselor muzicale. Dimény Levente, responsabil de mișcarea scenică, a subliniat importanța sincronizării perfecte între muzică, regie și intenția artistică, pentru a transmite publicului mesajul dorit.
Vișniec a felicitat echipa Trupei Szigligeti pentru modul în care a adus la viață textul său, amintind și de alte colaborări fructuoase, precum „Occident Express” și „Cabaretul Dada”. El a oferit actorilor maghiari cărți de teatru ilustrate de soția sa, continuând să promoveze arta teatrală ca o formă de dezbatere și energie creatoare.
Teatrul, un bastion al ideilor
În piesa sa, Vișniec a inclus momente din istoria umanității, subliniind că teatrul rămâne un spațiu unic pentru reflecție și înțelepciune. El a recunoscut că arta nu poate opri barbaria, dar poate oferi o platformă pentru gândire și iluminare, chiar și în cele mai întunecate vremuri.
Reprezentația din Sala Mare a Teatrului Szigligeti a fost urmată de aprecieri unanime, iar următoarea reprezentație este programată pentru 16 martie. Distribuția spectacolului include actori talentați precum Ilyés Klaudia, Tasnádi-Sáhy Noémi, Tóth Tünde și mulți alții, care au adus la viață această poveste atemporală.
