Scandalul Donațiilor: Când Statul și Divinitatea Se Întâlnesc
Într-un peisaj unde liniile dintre sacru și profan sunt mai estompate ca niciodată, Călin Puia, șeful Direcției Copilului, pare să fie mai mult decât un simplu funcționar public. Este, aș putea spune, un adevărat magnet pentru donații, atrăgând nu doar bunăvoința oamenilor, dar parcă și pe cea divină. Cum altfel să explici apariția, ca prin minune, a unui foișor și a unei cabane pe terenurile bine situate primite în Sânmartin?
De la Biserica la Birocrat: Un Flux Constant de „Binecuvântări”
Este fascinant cum, în anumite colțuri ale administrației, granițele dintre serviciul public și beneficii personale devin neclare. Călin Puia nu doar că a primit terenuri la marginea pădurii, dar pe acestea au „înflorit” subit construcții care mai de care mai pitorești. Oare cum se justifică aceste „binecuvântări” în contextul unui salariu de funcționar? E simplu: nu se justifică. Este o ilustrare grotescă a modului în care sistemul poate fi manipulat, iar aceste donații nu fac decât să adâncească suspiciunile de corupție și abuz.
Concluzii? Ce Concluzii?
Pe măsură ce poveștile de genul acesta ies la iveală, cetățenii ar trebui să fie mai mult decât indignați – ar trebui să fie revoltați. Revoltați că în timp ce unii se zbat să supraviețuiască de pe o zi pe alta, alții își construiesc raiuri personale pe pământuri „donate” la marginea legalității. Dar, într-un final, fiecare poveste de corupție care ajunge în lumina publică servește drept un strigăt de trezire pentru noi toți, un apel la acțiune și la responsabilitate civică.
Sursa: ebihoreanul.ro
