Ascensiunea lui Dumitru Popescu în Cultura Politică Comunistă
Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu” pentru influența sa covârșitoare, a fost o figură emblematică în construirea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. Acesta a fost un pivot central în politica culturală și educațională a României comuniste, îndeplinind roluri de top în cadrul Partidului Comunist Român (PCR) și contribuind activ la propagarea ideologiei comuniste. În 1971, după o vizită în China și Coreea de Nord, Ceaușescu l-a desemnat pe Popescu să preia responsabilități majore, datorită documentației slabe prezentate de membrii delegației, inclusiv Ion Iliescu.
Rolul lui Popescu în Cultul Personalității lui Ceaușescu
Popescu a fost un maestru al retoricii, comparându-l pe Ceaușescu cu figuri istorice marcante ca Pericle, Napoleon Bonaparte sau Abraham Lincoln. Aceste comparații nu doar că au amplificat imaginea lui Ceaușescu, dar au și consolidat controlul lui Popescu asupra culturii și educației socialiste, servind ca Președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste între 1971 și 1976.
Cariera Politică și Educațională
Dumitru Popescu a avut o carieră vastă și influentă, începând cu aderarea sa la Partidul Muncitoresc Român în 1953 și continuând cu diverse roluri de lider, cum ar fi vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă între 1962 și 1965, și rectorul Academiei de Învățământ Social-Politic „Ștefan Gheorghiu”. A fost, de asemenea, un membru activ al Comitetului Central al PCR și a servit în Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central.
Contribuții în Jurnalism și Impactul său Post-Comunism
În afara politicii, Popescu a avut o carieră remarcabilă în jurnalism, lucrând ca redactor-șef la Scînteia și director general la Agerpres. După căderea regimului comunist, a redactat memorii despre era comunistă, oferind o perspectivă internă asupra mecanismelor de putere și influență din acea perioadă.
Concluzie
Dumitru Popescu a fost fără îndoială o figură cheie în promovarea și susținerea regimului comunist în România, având un rol decisiv în formarea și menținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. Prin pozițiile sale de influență, a modelat nu doar politica și cultura, ci și percepția publică asupra liderului comunist.
