Haosul Electoral din Bihor: O Farsă Democratică?
În Bihor, circul electoral nu doar că persistă, dar se amplifică cu fiecare ciclu electoral. Afirmațiile pline de optimism despre diversitatea candidaturilor sunt o insultă la adresa inteligenței alegătorilor. Se vehiculează ideea că, datorită acestei varietăți, orice alegător ar trebui să găsească un candidat pe placul său. Dar să fim serioși: ce valoare are diversitatea când majoritatea opțiunilor sunt compromise?
Ilie Bolojan – Un Miraj de Competență?
Se laudă realizările lui Ilie Bolojan, care a construit 70 de kilometri de drumuri noi în mai puțin de patru ani. Asta ar trebui să ne impresioneze? Să ne facă să credem că această performanță este replicabilă și în alte contexte? Sau este doar un truc electoral, o promisiune în vânt menită să distragă atenția de la problemele reale ale județului?
PSD Bihor – Schimbare sau Mascaradă?
Și ce să zicem despre noul PSD Bihor sub conducerea lui Aurel Mohan? Se pretinde că acesta reprezintă o rupere cu trecutul, o schimbare binevenită. Dar cât de autentică este această schimbare când aceiași oameni, cu aceleași metehne, continuă să populeze listele partidului? Anti-pesediștii ar trebui să fie mulțumiți doar pentru că lista este colorată diferit?
Alternativa – Reală sau Iluzorie?
Ne sunt prezentate partide ca REPER, DREPT, SENS și POT ca alternative viabile. Dar sunt acestea cu adevărat diferite? Sau sunt doar noi măști pentru aceeași scenă politică degradată? Și ce să mai spunem de AUR, care și-a domolit discursul într-un mod atât de suspect încât și cei mai înverșunați suporteri își pierd răbdarea?
Președinția – Un Teren de Luptă pentru Iluzii?
Și în cursa pentru Președinție, opțiunile sunt la fel de dezamăgitoare. Candidați ca Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, și Simion sunt prezentați ca lideri viabili, în timp ce alții, ca Diaconescu, Orban sau Birchall, sunt ignorați de media și declarați fără șanse. Dar nu alegătorii ar trebui să decidă asta? Sau sunt predestinați să aleagă între răul mai mic?
În concluzie, scena politică din Bihor este un teatru al absurdului, unde alegătorii sunt tratați ca spectatori pasivi, forțați să aleagă între iluzii de schimbare și stagnare garantată. Democrația promisă este doar un văl subțire care acoperă interesele și incompetența. La urne, discernământul nu este doar o opțiune, este o necesitate.