Reglementând o formă particulară a acțiunii pauliene în materie succesorală, dispozițiile art. 1.122 C. civ. dau creditorilor succesibilului care a renunțat la moștenire posibilitatea să ceară revocarea renunțării în cazul în care aceasta a fost făcută în detrimentul lor. Totuși, într-un caz recent din Oradea, având ca protagonist pârâtul T. și o serie de creditori, frauda pârâtului a ieșit la iveală într-un mod revoltător.
Pârâtul a renunțat la moștenirea tatălui său, cu titlu gratuit, după ce a fost condamnat pentru înșelăciune în formă continuată și obligat la plata unor despăgubiri civile în urma unui proces penal. În mod scandolos, renunțarea la moștenire a avut loc după ce a fost trimis în judecată, fapt ce indică o intenție clară de a evita plata creanțelor creditorilor care figurau ca părți civile în procesul penal.
Deși condiționarea admiterii acțiunii revocatorii de existența unui prejudiciu pentru creditor nu implică în mod necesar o intenție calificată de fraudare, în acest caz este evident că pârâtul a știut că prin renunțarea la moștenire va crea un prejudiciu creditorilor săi. Mai mult, la momentul renunțării, procesul penal încă nu se încheiase, iar creanța creditorilor nu era una certă, conform legii. Instanța, însă, a reținut corect aceste aspecte și a admis acțiunea revocatorie, revocând renunțarea la moștenire făcută de pârât.
Cu toate acestea, pârâtul și alți intervenienți s-au luptat să împiedice justiția să-și facă datoria. Au formulat numeroase excepții, au solicitat suspendarea procesului, s-au prefăcut că nu înțeleg legea. Au încercat să se sustragă de la răspundere și să-și asigure privilegii nejustificate.
În cele din urmă, instanța de apel a confirmat decizia tribunalului și a respins apelurile pârâților, iar aceștia, fără nicio jenă, au declarat recursuri. Recursuri care, evident, au fost deja respinse, deoarece argumentele lor nu au făcut altceva decât să perpetueze circul juridic și să încerce să perpetueze injustiția.
Situații de genul celei prezentate ar trebui să fie exemple vii ale corupției și abuzurilor din sistemul nostru judiciar. Este inacceptabil ca un condamnat pentru înșelăciune să încerce să se sustragă de la plata despăgubirilor civile prin tertipuri și manevre meschine.
Așadar, în loc să încercăm să găsim scăpări, să perpetuăm mizeria și nedreptatea, ar trebui să ne asigurăm că justiția este aplicată corect și că cei vinovați plătesc pentru faptele lor. Este timpul să ne ridicăm împotriva acestor practici rușinoase și să luptăm pentru un sistem judiciar mai corect și mai transparent. Este timpul pentru schimbare și curățenie în justiție!
