Expoziția „Călătorii interioare” deschide sâmbătă la Cetatea Oradea
Filiala Oradea a Uniunii Artiștilor Plastici din România organizează sâmbătă, 3 octombrie 2026, de la ora 18:00, vernisajul expoziției „Călătorii interioare”. Evenimentul va avea loc la Galeriile de Artă Reperaj din Cetatea Oradea și reunește pictura Évei Murányi și arta decorativă a Getei Guga.
Cuvântul de deschidere îi aparține Vioarei Bara, pictor și scenograf. Expoziția pune față în față două limbaje vizuale, unul pictural și unul textil, care pornesc de la geometrie și lasă loc spontaneității. Potrivit Vioarei Bara, ambele demersuri caută un echilibru între construcție și emoție.
Pictura Évei Murányi: ordine, culoare și tensiune
Lucrările Évei Murányi pornesc, punctează Vioara Bara, de la „o nevoie de ordine și de construcție”. Formele geometrice organizează suprafața și stabilesc relații între elementele compoziției, iar pata de culoare aduce libertate și emoție.
Albastrul, prezent în multe dintre lucrări, apare în nuanțe și intensități diferite. Uneori este construit ton în ton, într-o atmosferă calmă, aproape meditativă, iar alteori intră în contrast cu alte culori și introduce tensiune.
„Titlurile lucrărilor – «Puls», «Vis», «Aspirație», «Ritmul vieții», «Conexiuni» – trimit către experiențe și stări care fac parte din viața fiecăruia dintre noi”, a declarat Vioara Bara.
Arta decorativă a Getei Guga: memoria și gestul cotidian
Geta Guga propune „un teritoriu al memoriei, al senzațiilor și al micilor revelații cotidiene”, spune Vioara Bara. Artista lucrează cu fire, fragmente și forme, iar broderia și colajul devin gesturi de recuperare și recompunere. Geometria structurează lucrările, dar păstrează un element de joc. Printre formele geometrice apar motive florale, vegetale sau figurative, ca niște amintiri.
„«Steagul cetății», «Surâsul dimineții», «Instinct matern» sau «Plimbarea de seară cu tramvaiul» devin mai mult decât titluri: sunt puncte de acces către lumi afective, către experiențe și stări care nu se lasă întotdeauna povestite în cuvinte. În «Foșnetul frunzei strivite de bocanc», gestul cotidian și aproape insignifiant capătă o dimensiune poetică. O frunză, un sunet, o clipă trecătoare devin suficiente pentru a declanșa memoria și imaginația. Este poate una dintre cheile acestui demers: capacitatea de a privi lucrurile mărunte până când acestea își dezvăluie sensul ascuns”, încheie Vioara Bara.