Alexandru Seres şi-a lansat volumul „Imitaţia unui naufragiu” la Oradea
Poetul Alexandru Seres şi-a lansat joi, 1 octombrie, la Oradea, volumul de versuri „Imitaţia unui naufragiu”, apărut la Editura Primus. Evenimentul a avut loc la Librăria Humanitas din incinta Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” şi a fost moderat de poetul Mihók Tamás, redactor al revistei Familia, care a dialogat cu autorul despre poezie, scris şi generaţii literare.
Lansarea vine după o pauză de opt ani de la volumul „Litanie putredă”, la cinci ani după monografia „Cioran, omul incomplet” – distinsă cu premiul „Cornel Regman” al revistei „Apostrof” – şi la 34 de ani de la volumul de debut „Trăirea geometriei”. La eveniment au fost prezenţi prieteni, membri ai familiei şi colegi de jurnalism de la publicaţii precum Gazeta de Vest, Jurnal bihorean şi revista Familia.
Structura volumului şi pastişe literare
Cartea cuprinde două cicluri poetice: „Tablouri din muzeul inocenţei”, care include în mare parte poeme noi, inedite, dar şi câteva poeme vechi scrise când autorul avea 25-30 de ani, şi „Cimitirul poeţilor”, în care sunt incluse pastişe precum „Dinesciană”, „Păunesciană”, „Dublu sonet pentru roua dimineţilor” – in memoriam Mircea Ivănescu, sau „Destabilizarea” – in memoriam Sergiu Vaida.
Mihók Tamás a declarat că volumul este un punct de întâlnire atât cu poeţii din generaţia lui Alexandru Seres, cât şi cu volumele sale anterioare. Moderatorul a apreciat că poemele „prind foarte bine în siajul delirului informaţional din zilele noastre” şi că autorul face „un act de rezistenţă în faţa acestui tumult”, transfigurând gesturi simple într-o poezie care chestionează scrisul. De asemenea, Mihók Tamás a remarcat că poemele din perioade diferite convieţuiesc fără să se observe diferenţele de timp, iar versurile „au nerv”.
„Nu mă consider poet”
Întrebat cum de a revenit la poezie, Alexandru Seres a mărturisit că nu se consideră poet şi că scrie poezii foarte rar, la intervale de câţiva ani. Autorul a precizat că nu intenţionează să publice alte volume şi că cel mai probabil acesta este ultimul. A explicat că a dorit să includă în carte câteva poeme mai vechi, unele publicate anterior în reviste sau în cărţi precedente, iar trei sau patru sunt total inedite.
Referindu-se la actul scrisului, Seres a afirmat că nu are un mesaj anume de transmis şi că, de regulă, când scrie poezie nu ştie ce să spună. „Nu scriu un mesaj, nu vorbesc cu nimeni, nici măcar cu mine însumi. Practic vorbesc singur, în pustiu”, a declarat autorul, explicând astfel titlul volumului: „Mesajul meu eşuează din start fiindcă nu are destinaţie. Poemul e un soi de naufragiu. Poemul, într-un joc secund, e imitaţia unui naufragiu”.
Receptarea critică şi raportarea la generaţia tânără
Pe coperta volumului apar fragmente din cronici şi recenzii semnate de trei poeţi orădeni. Lucian Scurtu îl numeşte pe autor „un însingurat structural, uneori vecin abuliei, un lunatec pierdut, asemeni lui Bacovia, printr-un topos ostil, aflat în accelerată disoluţie”. Alexandru Sfârlea îl consideră „un poet care trăieşte febricitar seducţia nihilismului”, dar care, atunci când simte că lirismul i-ar putea fi resorbit, priveşte realul în ochi şi îl face să se dezechilibreze într-o sintaxă introvertită. Ioan Moldovan punctează că „pentru Alexandru Seres a scrie echivalează cu a face operă de exorcizare – temporară, mereu provizorie – a pandemoniei fiinţei”.
Alexandru Seres a ţinut să precizeze că cei trei poeţi nu i-au dat girul pentru acest volum, ci fragmentele de pe copertă sunt extrase de el din cronici şi recenzii scrise de-a lungul anilor, respectând limita de 500 de semne impusă de drepturile de autor.
În legătură cu poeţii mai tineri, autorul a spus că totul s-a schimbat faţă de generaţia sa şi că nu este foarte impresionat de poezia tinerei generaţii. Deşi admiră curajul tinerilor de a se exprima direct, Seres consideră că autobiografismul este „prea uşor, prea simplu” şi că poezia şi arta în general trebuie să fie o sublimare. La întrebarea unei tinere din public dacă este greşit să îţi exprimi trăirile, autorul a răspuns că nu e nimic greşit, dar contează felul în care acestea sunt exprimate.
Poeme citite şi carte oferită gratuit
În cadrul evenimentului s-au citit câteva poezii din volumul nou apărut, printre care „Dragă” – in memoriam Ioan Moldovan – şi pastişa „Autobiografie cu strigături”. Alexandru Seres a declarat că acum nu mai lucrează nimic, că a ieşit la pensie şi consideră că e cazul să nu mai scrie şi să nu mai scoată niciun alt volum.
Volumul de versuri a fost oferit gratuit celor prezenţi la lansare. „Cartea se găseşte aici şi se oferă, pentru că e fără preţ, e nepreţuită”, a spus autorul, apostrofat în glumă de moderator că „strică piaţa”. Întâlnirea s-a încheiat cu o sesiune de autografe şi fotografii.