Fraudele bancare: un flagel care scapă de sub control
Într-o societate care se vrea modernă și conectată, fraudele bancare au devenit o realitate alarmantă. Infractorii cibernetici par să fi descoperit o adevărată mină de aur, exploatând vulnerabilitățile sistemelor bancare și naivitatea utilizatorilor. Pe de o parte, băncile populare refuză să investească în sisteme de protecție eficiente, iar pe de altă parte, mulți români trăiesc cu iluzia că „tocmai mie nu mi se poate întâmpla”. Această combinație toxică alimentează un val de infracțiuni care lovește atât persoanele fizice, cât și firmele, acestea din urmă fiind ținte preferate datorită sumelor mai mari din conturi.
Victimele tăcute ale unui sistem defect
În ultimele 30 de zile, doar în Oradea, o firmă a fost șantajată cu un milion de euro pentru deblocarea sistemului informatic, iar doi administratori au pierdut 20.000 și 70.000 de euro, respectiv. Aceste cazuri nu sunt izolate. În județul Cluj, doar în primele nouă luni ale anului 2024, au fost raportate aproximativ 150 de cazuri de fraude bancare, acces ilegal la sisteme informatice și înșelăciuni. Este aproape sigur că situația din Bihor este similară, dar lipsa unor statistici clare și a unei reacții ferme din partea autorităților lasă loc pentru speculații și frustrare.
Băncile: între avertizări inutile și lipsa de responsabilitate
Băncile implicate în astfel de scandaluri se apără prin avertizări publice și articole preventive, dar realitatea este că aceste măsuri sunt insuficiente. De ce unele instituții financiare reușesc să blocheze transferurile suspecte, iar altele nu? De ce unele bănci permit atașarea unui card la contul principal, crescând astfel riscul de fraudă? Răspunsurile lipsesc, iar pagubele continuă să se acumuleze. În mod ironic, băncile se protejează contractual, transferând responsabilitatea asupra clienților, care rămân singuri în fața pierderilor financiare.
Statul și autoritățile: spectatori pasivi
În fața acestui val de infracțiuni, autoritățile statului par să fie complet depășite. Protecția Consumatorului, Poliția, DIICOT – toate aceste instituții tac, în timp ce hackerii își continuă nestingheriți activitatea. Lipsa unor comunicate oficiale și a unor măsuri concrete ridică semne de întrebare asupra competenței și interesului acestor entități. Academia de Poliție, în loc să fie un bastion al pregătirii profesionale, este încă pătată de scandaluri de plagiat, iar legiuitorii par mai preocupați de alte priorități decât de securitatea financiară a cetățenilor.
Ce putem învăța din această criză?
În timp ce băncile mai responsabile implementează sisteme care blochează transferurile suspecte sau solicită confirmări suplimentare, altele continuă să ignore aceste practici. În lipsa unor reglementări clare și a unor pedepse aspre pentru infracțiunile cibernetice, situația nu se va îmbunătăți. În plus, educația financiară a populației rămâne la un nivel precar, iar mesajele de prevenție sunt aproape inexistente. Este nevoie de campanii publice care să informeze cetățenii despre riscurile atașării unui card la contul principal sau despre pericolele tranzacțiilor nesigure.
Un apel la responsabilitate colectivă
Fenomenul fraudelor bancare nu afectează doar victimele directe, ci și economia în ansamblu. Firmele falimentează, locurile de muncă dispar, iar încrederea în sistemul bancar scade dramatic. Este timpul ca băncile, autoritățile și cetățenii să își asume responsabilitatea pentru combaterea acestui flagel. Fără o schimbare de atitudine și fără măsuri concrete, fraudele bancare vor continua să distrugă vieți și afaceri, lăsând în urmă un peisaj financiar devastat.
