Reforma avizelor: un pas înainte sau doar o altă promisiune?
Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a anunțat cu mare fast o reformă care promite să reducă birocrația sufocantă din procesul de avizare al investițiilor publice și private. Într-o țară unde timpul pierdut în hârtii și aprobări este mai lung decât durata efectivă a lucrărilor, această măsură ar putea părea o gură de aer proaspăt. Dar oare este suficient?
Statistici alarmante: birocrația, un inamic al progresului
În programul Anghel Saligny, timpul mediu de la certificatul de urbanism până la autorizația de construire este de 507 zile. Da, ați citit bine: un an și cinci luni! În cazul proiectelor finanțate prin PNRR, situația nu este cu mult mai bună, cu o medie de 416 zile. În unele cazuri, procedurile au durat peste doi ani, blocând investiții vitale pentru comunități.
Noua ordonanță promite să reducă aceste termene la jumătate. Dacă documentația este completă, avizele ar trebui emise în maximum patru luni. În caz de solicitări suplimentare, perioada maximă ajunge la șase luni și jumătate. Dar cât de realistă este această promisiune într-un sistem sufocat de incompetență și lipsă de responsabilitate?
Avizarea în cascadă, eliminată. Dar ce urmează?
Un alt punct central al reformei este eliminarea avizării în cascadă. În trecut, beneficiarii erau obligați să obțină avize succesive, unul câte unul, într-un proces care părea mai degrabă o pedeapsă decât o procedură administrativă. Acum, toate instituțiile vor primi documentația simultan și vor avea 15 zile pentru a emite un punct de vedere. Dacă acest termen este depășit, se activează avizarea tacită, permițând continuarea proiectului fără aviz explicit.
De asemenea, instituțiile nu mai pot cere completări la completări. O singură solicitare este permisă, iar răspunsul beneficiarului trebuie oferit în cel mult 60 de zile. După primirea completărilor, instituțiile au 15 zile să emită avizul sau să îl respingă. Sună bine pe hârtie, dar va funcționa în practică?
Un singur funcționar, de la început până la sfârșit
Reforma introduce și o schimbare majoră în gestionarea dosarelor. Un singur funcționar public sau angajat privat va fi responsabil de documentația depusă, de la început până la final. Schimbarea acestuia va fi posibilă doar în condiții obiective, pentru a evita interpretările divergente și cererile abuzive de clarificări.
Totodată, toate avizele trebuie comunicate prin mijloace electronice în ziua emiterii, asigurând trasabilitate și transparență. Avizele emise în faza de studiu de fezabilitate vor rămâne valabile până la recepția lucrărilor, indiferent de durata execuției. În plus, instituțiile statului nu vor mai percepe taxe între ele pentru emiterea avizelor. Dar cât de bine va fi implementată această măsură în realitate?
De la idee la execuție: șase luni, o utopie?
Obiectivul declarat al reformei este reducerea termenului de autorizare la maximum șase luni și jumătate pentru orice tip de investiție, cu condiția ca documentația să fie completă și corectă. Guvernul promite eficiență, nu birocrație, iar ordonanța este deja în vigoare. Dar, într-un sistem în care schimbarea reală este adesea sufocată de inerție și interese obscure, rămâne de văzut dacă această promisiune va deveni realitate sau va rămâne doar o altă declarație politică.
Un pas înainte, dar drumul e lung
Reforma anunțată de Cseke Attila reprezintă, fără îndoială, un pas înainte în lupta împotriva birocrației paralizante. Dar, în absența unei implementări riguroase și a unei monitorizări stricte, există riscul ca această inițiativă să devină doar o altă promisiune uitată. România are nevoie de mai mult decât ordonanțe de urgență; are nevoie de un sistem administrativ care să funcționeze în interesul cetățenilor, nu împotriva lor.
