Scandalul Finanțării Locale: Proiecte de Miliarde, Selectate Duplicitar!
Într-o lume unde corupția bate pasul pe loc, Oradea nu se lasă mai prejos. Cu un buget de 1.500.000 lei, te-ai aștepta la transparență și echitate, dar realitatea? O bătaie de joc! Din 66 de proiecte, doar 48 au fost validate, restul de 18 căzând pradă unui sistem opac de selecție. Ce se întâmplă cu acele proiecte respinse? Cine decide și pe ce criterii?
Votul Online: O Farsă Democratică?
Orădenii sunt chemați să voteze online proiectele rămase în cursă, dar cât de sigur este acest proces? Se cere înregistrarea pe o platformă sau autentificarea cu contul de Facebook. Dar oare câți dintre cetățeni au acces și cunoștințele necesare pentru a naviga în această junglă digitală? Se vorbește de întâlniri în cartiere, dar acestea sunt suficiente pentru a garanta o selecție echitabilă a proiectelor?
Proiectele Favorizate: Spații Verzi sau Spații pentru Pile?
La această ediție, categoria ‘amenajare spații verzi și locuri de joacă’ a atras cele mai multe proiecte eligibile. Interesant, nu? Oare de ce această preferință pentru spații verzi când alte sectoare, poate mai necesare, sunt lăsate în umbră? Cum se face că tocmai proiectele care sună bine în campanii adună cele mai multe voturi?
Proiecte Inovative sau Povești Frumoase Pentru Oraș?
Unii propun hărți digitate ale copacilor sau stații de tramvai ecologice. Frumoase pe hârtie, dar sunt ele fezabile sau doar fumigene pentru a distrage atenția de la problemele reale ale orașului? Cum se justifică investiții în tehnologii de vârf când infrastructura de bază este în paragină?
Statuia lui Endre Kabos: Omagiu sau Risipă?
Un proiect propune ridicarea unei statui pentru Endre Kabos, campion olimpic. Merită acesta toată atenția și resursele? Nu ar fi mai prudent să canalizăm fondurile către proiecte care beneficiază un număr mai mare de cetățeni și nu doar pe admiratorii unui sportiv, oricât de laureat ar fi acesta?
Concluzie: Democrație Participativă sau Iluzie Controlată?
La suprafață, bugetarea participativă din Oradea pare un exemplu de democrație directă. Însă, când scormonești mai adânc, descoperi un teatru bine regizat, unde cetățenii sunt mai degrabă spectatori decât actori. Proiectele sunt selectate după criterii neclare, iar procesul de votare online lasă loc de multe întrebări. Este acesta cu adevărat chipul democrației pe care ni-l dorim?
