Shenzhen: între laboratorul de robotică și greutățile zilnice ale muncitorilor
La 27 de ani, Huang Shihua lucrează ca inginer pentru o companie de top din domeniul roboților umanoizi din Shenzhen, metropola din sud-estul Chinei promovată ca punctul de plecare al unui viitor high-tech bazat pe inteligența artificială, robotică și inovație autohtonă. În oraș, dronele livrează mese, taxiurile fără șofer îi transportă pe pasageri, iar roboții prepară cafea și explică originea boabelor.
„Am creat un miracol în Shenzhen”, spune Huang, înconjurat de roboți umanoizi care prepară cafea și joacă șah. „Mulți tineri din toată China, plini de pasiune și vise, au venit aici în număr mare.”
Chinezii numesc Shenzhen „orașul visurilor”. Situat aproape de Hong Kong, orașul este unul dintre cele mai bogate din China și locul de unde a pornit, cu zeci de ani în urmă, creșterea explozivă a țării. De la păpuși Cabbage Patch și televizoare, la iPhone-uri, vehicule electrice și drone, gama de produse fabricate aici reflectă ascensiunea Chinei.
Totuși, dincolo de zgârie-nori, în zone precum Shajing și Songgang, odinioară sursa unei mari părți din produsele electronice ale lumii, apar provocările economice. „Toată lumea simte că viața este grea”, spune un muncitor în construcții. „Multe fabrici s-au mutat, iar muncitorii și-au pierdut locurile de muncă.”
Criza imobiliară nu s-a încheiat, ceea ce subminează încrederea în viitor. Un șofer de taxi povestește că locuința sa valorează acum doar o treime din prețul inițial. O piață imobiliară slabă și cheltuielile de consum reduse înseamnă că multe gospodării cumpără mai puțin, iar fabricile se bazează din ce în ce mai mult pe exporturi, în timp ce unii producători au redus personalul, au automatizat procesele sau s-au mutat în altă parte.
Rezultatul este un număr tot mai mare de muncitori care apelează la locuri de muncă temporare. „Shenzhen nu este un loc magic”, spune un curier de 40 de ani. „Unii spun că în Shenzhen se găsește aur peste tot, dar nu mai este așa. Dacă nu muncești din greu, nu vei avea nimic.”
În birourile DexForce Technologies, tinerii ingineri se înghesuie printre roboți galbeni de mărimea unui om. „Cred că, într-un deceniu, roboții vor putea servi mai bine umanitatea, preluând sarcini extrem de repetitive sau chiar periculoase”, spune Huang. Pentru el, „Shenzhen este o altă «Americă». Pentru că, la fel ca în SUA, mulți tineri au reușit să-și realizeze visurile și să câștige averea pe care și-o doresc.”
Huang consideră că inteligența artificială are potențialul de a promova egalitatea și speră ca roboții să ajute economiile emergente din Africa și Asia de Sud-Est să recupereze decalajul. Optimismul din clădire contrastează însă cu incertitudinea din alte părți ale orașului, unde angajații din tehnologie beau cafea de peste 30 de yuani, iar vânzătorii ambulanți oferă tăiței pentru mai puțin de 3 yuani.
În fața SEG Plaza, o clădire cu 70 de etaje, doamna Lu, în vârstă de 50 de ani, preia livrările de la curieri și le duce sus, pentru 2 yuani pe comandă. A avut cândva o mică afacere cu plăci de circuite la etajul al doilea, dar chiriile au crescut, iar afacerea a devenit tot mai greu de susținut. „Piața merge prost. În ultima vreme, câștig doar în jur de 200 de yuani pe zi”, spune ea.
Se estimează că 200 de milioane de muncitori chinezi, aproximativ 40% din forța de muncă urbană, depind acum de o formă sau alta de muncă ocazională. Un agent de recrutare, Li Xiaohe, promovează pe trotuare locuri de muncă temporare în fabrici, plătite cu aproximativ 22 de yuani pe oră. „Afacerea noastră nu mai este, probabil, la fel de optimistă ca odinioară”, recunoaște el.
În parcul de pe malul orașului, dronele livrează mese pe o platformă specială, iar turiștii filmează aterizările. „Este uimitor. Tehnologia este pur și simplu grozavă. Mi-aș dori să avem așa ceva și acasă”, spune un turist canadian. Livrările cu drona sunt însă posibile doar în anumite locații și se opresc la ora 20:00, iar mașinile fără șofer rămân o noutate.
Departe de orizontul luminos, muncitorii se adună la mese de plastic în fața restaurantelor ieftine. Un proprietar spune că afacerile au scăzut cu peste 70%, deoarece muncitorii ezită să cheltuie mult pe cină. Wu, un muncitor în construcții de 58 de ani, a venit în Shenzhen din Sichuan în anii 1990. „După Covid, salariul nostru a scăzut cu cel puțin o treime”, își amintește el. „Atâta timp cât continui să lucrezi, vei avea un venit. Dacă economia încetinește, încetinim cu toții.”
Decenii la rând, Shenzhen și-a respectat promisiunea: muncește din greu și viața ta se va îmbunătăți. Acum, într-un oraș redefinit de automatizare și inteligența artificială, acea promisiune pare mai puțin sigură.
Vrei să vezi mai des știrile Jurnalul Oradean în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google
