Munca în străinătate îngreunează accesul la indemnizația pentru creșterea copilului

Munca în străinătate complică accesul la indemnizația pentru creșterea copilului

Părinții care au lucrat atât în România, cât și într-un alt stat al Uniunii Europene se pot confrunta cu o situație paradoxală atunci când solicită indemnizația pentru creșterea copilului. Deși au suficiente luni de activitate pentru a îndeplini condiția legală, perioadele lucrate în străinătate nu sunt întotdeauna luate în calcul.

Problema apare în special în cazul persoanelor care, înainte de nașterea copilului, au revenit în România după o perioadă de muncă într-un alt stat membru UE. Un raport special al Avocatului Poporului arată că, în anumite situații, autoritățile române au considerat că perioadele de activitate din cele două state nu pot fi cumulate dacă ultima activitate profesională a fost desfășurată în străinătate.

Un caz analizat în raport este cel al unei femei care acumulase opt luni de muncă în România și alte șapte luni în Austria, totalizând 15 luni de activitate în perioada relevantă pentru acordarea indemnizației. La nașterea copilului, femeia nu mai lucra și locuia în România. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că ultima perioadă de activitate fusese în Austria. Practic, pentru a beneficia de totalizarea perioadelor, i s-a cerut să mai lucreze în România după revenirea din străinătate.

Avocatul Poporului a contestat această interpretare și a solicitat Comisiei Europene un punct de vedere. Potrivit interpretării prezentate în raport, atunci când o persoană nu mai desfășoară activitate profesională, trebuie analizată și reședința obișnuită. Prin urmare, faptul că ultimul loc de muncă a fost într-un alt stat UE nu ar trebui, în sine, să ducă la pierderea dreptului.

O altă problemă este reprezentată de dosarele în care România nu este statul competent să plătească prestația. În loc ca cererea să fie pur și simplu respinsă și solicitantul trimis să se descurce cu autoritățile din celălalt stat, Avocatul Poporului susține că instituția română trebuie să transmită dosarul către autoritatea competentă și să îl informeze pe solicitant.

Raportul arată că această procedură a funcționat cu întârzieri considerabile. Într-unul dintre cazurile analizate, cererea unei femei a ajuns la autoritățile austriece abia în noiembrie 2024, la peste doi ani după nașterea copilului.

Problemele nu se opresc însă la transmiterea documentelor. Regulile europene prevăd mecanisme pentru situațiile în care autoritatea din celălalt stat nu răspunde în termenul stabilit. În anumite condiții, prestația trebuie să fie achitată provizoriu, până la clarificarea competenței.

Avocatul Poporului cere acum modificarea legislației și a practicilor administrative, astfel încât părinții care au lucrat în mai multe state UE să nu fie obligați să se reangajeze în România doar pentru ca perioadele de activitate din străinătate să poată fi luate în calcul.