Marius Deaconu, istoricul care explică de ce trecutul trebuie spus pe canalele noilor generații
Marius Deaconu, în vârstă de 33 de ani, a absolvit Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, apoi și-a luat licența și masteratul în Istorie la Universitatea din Oradea. În anii studenției a intrat în mișcarea de reprezentare a studenților, ajungând vicepreședinte și apoi președinte al ANOSR. Și-a continuat studiile la București, unde a făcut doctoratul sub coordonarea profesorului Bogdan Murgescu, iar din 2025 este lector la Facultatea de Istorie a Universității din București.
Teza sa, despre dimensiunea socială a învățământului superior în România comunistă, urmează să fie publicată anul viitor. Înainte de a ajunge la catedră, Deaconu a fost bursier al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și a făcut un stagiu la Open Society Archives din Budapesta.
Cum a „gâtuit” comunismul accesul „decrețeilor” la facultate
După șapte ani de lucru, mii de pagini de stenograme și zeci de mii de pagini de studii și volume, istoricul afirmă că teza sa arată cum, tocmai când generația „decrețeilor” ajungea la vârsta facultății, accesul la studiile superioare a fost restrâns.
„Teza mea de doctorat a demonstrat modul în care, în ultimul deceniu al regimului comunist, o alianță tacită între nomenclatură, birocrație și tehnocrație a gâtuit accesul la studiile universitare într-un moment de maximă presiune demografică, acela în care «decrețeii» au dat admiterea la facultate. Practic, la finalul comunismului, în România, studiile universitare au devenit cea mai importantă metodă de transfer al privilegiilor între generații”, explică Deaconu.
El lucrează acum, împreună cu decanul Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, la o istorie a învățământului universitar privat din România și spune că vrea să editeze și un bilanț al economiei din perioada Ceaușescu.
„Turnul de fildeș” și istoria de pe TikTok
Întrebat dacă istorici precum Ioan-Aurel Pop și cei care folosesc alte canale de comunicare reprezintă lumi diferite ale profesiei, Deaconu nu vede două tabere care se exclud. Spune că a lucrat recent la un studiu apărut într-un volum coordonat de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan și, în același timp, a primit invitația de a participa la podcastul lui Andrei Pogăciaș.
„Generațiile mai sus menționate de istorici coexistă, diferența este dată de publicul căruia aceștia i se adresează. Românii sunt mari consumatori de istorie. Unii sunt adepți ai cititului, alții ascultă podcasturi și unii sunt fascinați de reeluri. Este important să coborâm din «turnul de fildeș» și să ne adresăm oamenilor pe canalele pe care aceștia le consumă”, spune lectorul universitar.
La cursurile sale, studenții au făcut inclusiv TikTok-uri ca proiecte, pornind de la evenimente istorice pentru a explica tendințe din societate. Folosirea noilor formate nu înseamnă însă, în viziunea lui, că oricine vorbește despre trecut devine istoric.
„Un istoric care nu înțelege transformările sociale și tehnologice fără precedent riscă să devină istorie înainte de a-și fi spus ultimul cuvânt. În definitiv, relevanța noastră este dată și de publicul-țintă care consumă creația pe care o producem”, afirmă Marius Deaconu.
Responsabilitatea publică a istoricului
Deaconu predă istoria României interbelice și a comunismului și spune că încearcă să le ofere studenților instrumentele cu care să recunoască și să pună sub semnul întrebării narațiunile construite pe adevăruri parțiale ori mistificări. În ultimii doi ani a susținut ateliere pe această temă și la Summitul Tinerilor.
„Cred că avem obligația de a spune public: «nu, lucrurile nu au stat așa». Diversitatea de opinii nu este rea, însă este problematică atunci când sunt susținute poziții antagoniste pornind de la adevăruri parțiale sau mistificări”, declară istoricul.
Pentru el, miza este cu atât mai mare cu cât studenții care intră astăzi în facultate s-au născut într-o Românie deja membră a Uniunii Europene. Mineriadele, tranziția sau inflația anilor ’90 nu sunt pentru ei amintiri, ci episoade pe care trebuie să le descopere și să le înțeleagă.
„Românii vor consuma mereu istorie, depinde de cine și cum o va livra. Important ar fi ca acest lucru să fie făcut de istorici onești din punct de vedere intelectual, nu de impostori, oportuniști sau AI”, conchide Marius Deaconu.