Doi soți din Bihor, obligați să plătească ANAF 3,3 milioane de lei după 11 ani de proces
Tribunalul Bihor a pronunțat joi sentința pe fond într-un dosar de evaziune fiscală, spălare de bani și achiziție intracomunitară de zahăr prin intermediul unei firme „fantomă”, proces care s-a întins pe parcursul a aproape 11 ani. În această perioadă, instanța a programat peste 140 de termene și dosarul a trecut prin trei completuri de judecată, verdictul fiind așteptat din decembrie 2024.
Ioan și Tanea Iluța, soți din Bihor, au fost achitați pentru acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, delapidare și spălare a banilor, instanța a constatat intervenirea prescripției și a dispus încetarea procesului penal.
Mecanismul evaziunii cu zahăr intracomunitar
Conform rechizitoriului DIICOT Oradea, o parte dintre faptele reținute în sarcina soților Iluța ar fi fost comise în 2010, când, împreună cu un alt inculpat, Nelu Hărăbor, ar fi pus la punct un mecanism de „inginerie fiscală” ce urmărea deducerea fără drept a TVA pentru achiziția de zahăr din spațiul intracomunitar.
Anchetatorii au arătat că Ioan și Tanea Iluța ar fi controlat o firmă din București, Harnel Frutis Import Export SRL, deținută de Hărăbor, care avea comportament „fantomă” – nu funcționa la sediul declarat și nu își achita impozitele către stat. Cei doi soți ar fi deținut documentele și ștampila societății din Capitală și ar fi interpus-o între furnizorii comunitari de zahăr, cu care semnau actele și cărora le plăteau marfa, și firmele pe care le dețineau în Bihor, Iltranic și Sabion Compimpex.
Prin Harnels Frutis ar fi fost achiziționat zahăr intracomunitar în valoare de 8,8 milioane de lei, care a fost vândut ulterior firmelor celor doi soți și livrat pe piața internă. Procurorii au precizat că TVA dedusă de Iltanic SRL și Sabion Comimpex SRL din facturile emise de firma lui Hărăbor a fost colectată din documentele fiscale eliberate de cele două societăți orădene către destinatarul final al zahărului.
„Interpunerea Harnels Frutis Import Export între furnizorii comunitari de zahăr și firmele Sabion și Iltranic nu are nici un alt raționament economico-financiar pentru firmele din Oradea decât acela de a frauda taxele fiscale datorate bugetului de stat pentru achizițiile intracomunitare de zahăr”, au concluzionat anchetatorii. Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost calculat la peste 1,4 milioane de lei, reprezentând TVA de plată.
Prejudiciu și din servicii de publicitate fictive
Anchetatorii au arătat că, anterior, în 2009, cei doi soți ar fi căutat firme care să fie folosite la încărcarea cheltuielilor uneia dintre societățile pe care le dețineau – Iltranic SRL Oradea – în scopul reducerii impozitelor și taxelor plătite de aceasta. Ajutați de Nelu Hărăbor și de un alt bărbat, Aurel Andronic, soții Iluța ar fi găsit două firme din Capitală care au facturat societății bihorenilor servicii de publicitate în valoare de peste 6,8 milioane de lei, în realitate niciodată prestate. Bugetul de stat ar fi fost prejudiciat astfel cu 2 milioane de lei, reprezentând impozit pe profit și TVA neachitate.
Obligații de plată și sechestru
Prin sentința pronunțată joi, soții Iluța au fost obligați să plătească ANAF 3,28 de milioane de lei, reprezentând TVA și impozit pe profit pentru afacerile vizate de anchetă, desfășurate prin cele două firme, între timp radiate, pe care le-au administrat.
Instanța a menținut sechestrul instituit de procurori încă din 2014 pe un autoturism al Tanei Iluța, pentru a asigura recuperarea unei părți din prejudiciu. Inițial, DIICOT indisponibilizase trei clădiri, două terenuri, trei autoturisme și alte bunuri și valori aparținând inculpaților sau persoanelor apropiate, însă în timp măsurile asigurătorii au fost ridicate de judecători.
Nelu Hărăbor și Aurel Andronic au scăpat de acuzații ca urmare a prescrierii răspunderii penale. Alți patru inculpați, care au reprezentat firmele de publicitate din București, au fost achitați sau au scăpat de proces tot ca urmare a intervenirii prescripției. Această din urmă soluție a fost aplicată în cazul tuturor societăților comerciale implicate.
Ioan Iluța, soția sa și alți doi inculpați au fost obligați să plătească câte 5.000 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.