În loc să construiască un climat economic sănătos, guvernul PSD și PNL alege să transforme mediul privat într-o țintă a represiunii fiscale. „Pachetul II” este expresia clară a disprețului față de antreprenori: pedepse penale disproporționate, obligații imposibile și privilegii intacte pentru Biserică și magistrați. Reforma nu este o cale spre modernizare, ci o formă de umilire a cetățenilor activi economic.
ÎNCHISOARE PENTRU GREȘELI ADMINISTRATIVE
Faptul că o întârziere de 25 de lei poate aduce închisoarea arată ruptura dintre stat și realitate. În Europa, astfel de situații sunt tratate prin penalități corective. România preferă să transforme erori birocratice în dosare penale, folosind ANAF nu ca instituție de administrare fiscală, ci ca organ de intimidare.
POLIGRAFUL, SIMBOLUL FALS AL INTEGRITĂȚII
În loc de verificări reale ale averilor și anchete anticorupție autentice, guvernul alege să pună șefii ANAF și ai Vămii la poligraf. Este o soluție de fațadă, un spectacol menit să distragă atenția. Corupția reală rămâne neatinsă, dar opinia publică primește iluzia unei reforme morale.
ADMINISTRATORII PEDEPȘIȚI CU EXIL ECONOMIC
Interdicțiile de 10 ani pentru administratori și de 5 ani pentru inițiativa privată sunt măsuri punitive care distrug inițiativa. În loc să ofere un mecanism de redresare, insolvența devine stigmat și condamnare. Statul îi tratează pe cei care au încercat să creeze valoare ca pe niște infractori.
LICHIDATORII TRANSFORMAȚI ÎN EXECUTANȚI
Lichidatorii sunt obligați să inițieze procese împotriva administratorilor, pierzându-și independența profesională. Astfel, insolvența nu mai este un instrument economic, ci o scenă pentru spectacolul politic. Procesele devin scop în sine, iar economia reală rămâne sacrificată.
PREZUMȚIA DE VINOVĂȚIE RIDICATĂ LA RANG DE POLITICĂ
Noua reglementare care echivalează lipsa bilanțurilor cu lipsa contabilității inversează principiul de bază al statului de drept. Antreprenorii sunt considerați vinovați înainte de orice probă. Este o distorsiune periculoasă, care slăbește încrederea în instituții și arată că legea este folosită ca armă, nu ca protecție.
SRL-URILE TRANSFORMATE ÎN CAPCANE
Fideiusiunea obligatorie pentru eșalonarea datoriilor distruge conceptul de răspundere limitată. IMM-urile sunt transformate într-un joc cu miză personală, în care antreprenorii riscă să își piardă bunurile familiei. În loc să încurajeze inițiativa, guvernul creează un climat de frică.
FIRMELE INACTIVE ELIMINATE ABUZIV
Dizolvarea automată a firmelor fără activitate timp de un an lovește în flexibilitatea mediului privat. Antreprenorii care își păstrează firme pentru oportunități viitoare sunt excluși, în timp ce companiile conectate politic sunt lăsate neatinse. Este o selecție arbitrară care slăbește și mai mult încrederea în stat.
BANCA REFUZĂ ÎN TIMP CE LEGEA OBLIGĂ
Obligativitatea contului bancar, combinată cu dreptul băncilor de a refuza clienții, este o contradicție care condamnă IMM-urile. În loc să asigure un cadru de echitate, statul ridică bariere administrative care favorizează doar corporațiile.
POS OBLIGATORIU, UN CADOU PENTRU BĂNCI
Prin eliminarea pragului de 50.000 de lei cash, toți comercianții trebuie să accepte plăți electronice. Micii antreprenori plătesc comisioane, băncile raportează profituri record. Este încă o dovadă că reforma fiscală a fost construită nu pentru economie, ci pentru a servi interesele financiare.
EXECUTĂRILE ONLINE, JAF ASCUNS ÎN SPATELE TRANSPARENȚEI
Vânzarea online a bunurilor executate silit este prezentată ca modernizare. În realitate, este o cale prin care averile IMM-urilor sunt transferate către clienții politici la prețuri modice. Statul nu salvează, ci confiscă.
BISERICA ȘI MAGISTRAȚII, CASTELE BUGETARE PROTEJATE
Antreprenorii sunt vânați cu legi și amenințări, dar Biserica primește anual peste un miliard de lei, iar magistrații își păstrează pensiile speciale. Aceste caste continuă să trăiască din banii publici, fără a contribui, în timp ce economia reală este sacrificată.
