Abandonul inacceptabil al bolnavilor psihici în Mehedinți
Într-o zi de miercuri, un incident revoltător a avut loc în fața sediului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Mehedinți. Șapte persoane cu afecțiuni psihice severe, transportate cu microbuze, au fost abandonate sub privirile neputincioase ale poliției și ale trecătorilor. Aceasta nu este doar o simplă neglijență, ci o dovadă crasă a eșecului sistemului de protecție socială.
Gest umanitar transformat în eșec instituțional
Bolnavii fuseseră preluați de urgență de la un centru din Gura Văii, închis pentru renovări, și duși la un centru de îngrijire din Bihor, administrat de Viorel Pașca. Acesta a acționat dintr-un impuls umanitar, dorind să ofere o șansă acestor oameni vulnerabili. Însă, în loc să primească sprijin, Pașca s-a confruntat cu un sistem birocratic incapabil să gestioneze situația.
Autoritățile absente și lipsa de soluții
Ministerul Muncii a trimis o înștiințare către DGASPC Mehedinți, solicitând soluții pentru 12 bolnavi cu retard mental sever. Răspunsul a fost sec: nu au soluții. Astfel, bolnavii au fost duși la centrul din Dumbrava, dar problemele au început rapid. DGASPC Mehedinți a pierdut dosarele medicale necesare, iar Pașca a fost lăsat să se descurce singur, fără niciun sprijin din partea autorităților.
O situație de neimaginat
În lipsa documentelor, Pașca a decis să returneze bolnavii, dar a fost nevoit să facă acest lucru cu mașina personală, într-o călătorie de șase ore. Pe parcurs, a fost nevoit să oprească pentru a-i spăla, deoarece mirosul insuportabil devenise insuportabil. Aceasta este realitatea cruntă a sistemului de asistență socială din România.
Refuzul autorităților de a acționa
Ajunși în fața DGASPC Mehedinți, reprezentanții instituției au refuzat să coboare, lăsând bolnavii în microbuze sub supravegherea poliției. Timp de două ore și jumătate, nimeni nu a avut curajul să se confrunte cu realitatea. Aceasta nu este doar o criză administrativă, ci o problemă profundă care afectează încrederea cetățenilor în stat.
O problemă sistemică profundă
Statul român a demonstrat din nou incapacitatea de a gestiona cazurile vulnerabile. Refuzul de a dialoga cu organizațiile care lucrează în teren și preferința de a închide ușa în fața celor care cer ajutor reflectă o criză de empatie și responsabilitate. Viorel Pașca a subliniat că acești bolnavi nu au pe nimeni care să îi apere, iar sistemul îi ignoră complet.
Un apel la responsabilitate
În fața acestei situații alarmante, este esențial ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să găsească soluții reale pentru cei vulnerabili. Abandonul acestor oameni în stradă, sub ochii poliției, este o rușine națională care nu poate fi ignorată. România trebuie să își regândească prioritățile și să ofere protecție celor care au cea mai mare nevoie de ea.
Sursa: Bihon
